E marți. L-am sunat pe Max și ne-am înțeles să ne întâlnim la o cafenea. Am ajuns înaintea sa, intrând înăuntru. Peste câteva minute, îl văd pe el, intrând pe ușă și aruncându-mi o privire fericită. Îi zâmbesc iar el se așează pe scaunul din față.
"Mă bucur să te văd, Bella."
Modul în care îmi spune numele este impresionant.
"Și eu mă bucur să te văd, Max." Mă apropii, punându-mi coatele pe masă.
"Ești bine?" Mă întreabă, privirea lui fericită devenind una îngrijorată.
"Sunt bine. De ce?" Devin bănuitoare, încutându-mă.
"Pur și simplu. Mă bucur că ești bine." Îmi zâmbește.
Eu și el am comandat ambii câte o cafea iar după ce am terminat, am ieșit afară. Deja se întunecase. Aerul era răcoros iar cerul era un pic înnorat.
Inspir adânc și privesc în jur.
"Îmi place priveliștea." Spun.
El se întoarce cu fața spre mine, spunând:
"Iar mie îmi place de tine."
Îmi zâmbește. Eu mă întorc cu fața spre el iar în următoarea secundă, mă sărută. Senzația care o simt e uimitoare. Nu am mai simțit asta niciodată.
//
Yey, sărut. Primul comentariu = dedicație la acest capitol.
CITEȘTI
Arabella √
Short Story"Pentru că fericirea ei conta mai mult pentru el decât propria lui fericire." #4 în Proză Scurtă [25.04.2015] Cover by @blowmind. All rights reserved @Cristall_Horan.
