Întotdeauna când mă întorc acasă trebuie să suport mofturile iubitei tatălui meu. Aș fi dorit să stau cu mama mea,dar tatăl meu a câștigat custodia.
Părinții mei s-au despărțit acum trei luni. Din când în când o mai văd pe mama. Când am timp o vizitez. Ea, la rândul ei, tot se întâlnește cu cineva, dar el e mult mai amabil ca iubita tatălui meu. Eu pur și simplu o urăsc pe iubita sa, iar dacă tatălui meu îi trece prin gând să se mărite cu ea, mă mut în Antarctica. Da, ați auzit bine.
"Max?" Mă uit în dreapta. Este marți. Nu sunt pe strada aia în care de obicei mă întâlnesc cu el, dar l-am întâlnit oricum. El pare îngrijorat.
"Pleacă, Arabella." Șoptește. Nu e dur cu mine. Doar mi-a șoptit, parcă, avertizându-mă de ceva.
"De ce?"
"Pentru binele tău, pleacă!"
Rămân confuză, dar plec oricum (,) și nu mă uit în urmă.
//
Lăsați o părere, vreau să știu dacă vă place.
CITEȘTI
Arabella √
Short Story"Pentru că fericirea ei conta mai mult pentru el decât propria lui fericire." #4 în Proză Scurtă [25.04.2015] Cover by @blowmind. All rights reserved @Cristall_Horan.