Cheia bibliotecii secrete

13

Pov.Autor.
*În acel moment...bratele fetei cedaseră...fata alunecând...începând sa cada în gol...plângând...speriata...*

Jin:Sun-Hi!!!

Namjoon:Prințesa!!!

*Fata plângea, având ochii strâns închiși, lacrimi căzând din ei. Dar la un moment dat...fata simțea cum plutește...simțea cum cineva...o ținea în brate*

Jungkook:Gata prințesa...liniștește-te... sunt aici...nu îți dau drumul...promit*spune plutind deasupra pământului ținând-o strâns în brate*

Sun-Hi:K-kook...*șoptește privindu-l în ochii*Te...te stingi...*spune speriata*

Jungkook:Sunt bine micuț-o*zice zâmbind ducand-o înapoi în turn*

Jin:Oh doamne...oh doamne! Prințesa!*spune luând-o strâns în brate* Ești bine*zice zâmbind*

Jungkook:Ah !*spune punându-și mana la cap*

Namjoon:Ești bine jungkook?*întreabă acesta îngrijorat*

Sun-Hi:Kooki?*întreabă îngrijorată*

*Jungkook pâlpâie....la propriu*

Jungkook:Sunt bine*zice încercând sa o calmeze pe fata*

Sun-Hi:Mulțumesc Jungkook*zice scăpând niște lacrimi*

Jungkook:Nu ai pentru ce prințesa*spune zâmbind, după ce își revenise*

Namjoon:Cum ai făcut asta?

Jungkook:Nu știu...pur și simplu simțeam asta...

Jin:Nu ar trebuii sa o mai faci...ti-ai poerdut din putere...și dacă mai faci asta în o data....cred ca o sa dispari cu totul...*spune îngrijorat...iar Jungkook se uita la fata vazand-o trista*

Jungkook:O sa fiu bine...în plus a meritat*spune zâmbind spre ea*

Namjoon:Oricum...a-ti găsit ce căutați?

Jungkook:Nu...*spune abătut*

Sun-Hi:De fapt...*zice scoțând o hârtie din buzunarul rochiței*...am găsit-o în timp ce Jungkook venise după voi.

Jungkook:Ești geniala*zice zâmbind și fata rosise*

Sun-Hi: Dar acum serios Koo....nu mai fa asta*zice aceasta încă fiind îngrijorată*

Jungkook:Nu îți bate capul cu asta prințesa, am trăit peste 300 de ani și nu am pățit nimic, deci nici acum nu o sa pățesc*spune încurajând prințesa sa îl creadă*

*Toți se întorseseră în palat mergând la culcare. De mâine urmând sa aibă o zi grea.

Mergând spre camera fetei, din întâmplate, răsare în calea lor o micuța planta pe nume Park Jimin speriindu-i pe cei doi*

Jimin:AHA! Știam ca te-am văzut!!*striga arătând cu degetul spre jungkook ce îl privea terifiat*

Sun-Hi:Ești nebun?! Urli în halul asta în castel aproape în mijlocul nopții?? Vrei sa audă tata??*întreabă în șoaptă privindu-l supărată urmând sa îl tragă pana în camera ei*

Jimin:Îmi pare rău dar știam ca acest băiat ciudat era în camera ta în acea zi*spune după ce se așează în pat privindu-i pe cei doi* Cum de nu te-am mai văzut?

Jungkook: 1. Sunt fantoma și 2. Nici nu trebuia*spune supărat acesta*

Jimim:Ce Ești???

Sun-Hi:OK Jimin, asculta. Știu ca e ciudat și asa mai departe dar trebuie sa ne promiți ca o sa îți ții gura*spune privindu-l rugătoare*

Jimim:Normal ca o sa îmi țin gura dar nu îl cred*zice urmând sa îl vadă pe băiat trecând prind zid* M-mami...*șoptește în timp ce îl privea terifiat*

Sun-Hi:Jungkook!!*îl mustra aceasta pe săracul băiat* Potolește

Jungkook:Bine, dar el a început sa urle prin castel*spune și arata cu degetul spre Jimin având o fata de catel ploat*

Jimin:Yaa! Dar e vina lui!*spune făcând exact ceea ce făcea și Jungkook*

Sun-Hi:Uite unul dintre motivele pentru care sunt în stare sa conduc un regat singura, ieșiți amândoi!*striga aceasta la ei și aceștia se fac nevăzuți*

Jungkook:Amm....Sun-Hi....*spune bagandu-si capul prin ușa privind-o*

Sun-Hi:Ce e?

Jungkook:Asta e și camera mea*ii spune privind-o adorabil făcându-i inima sa se inmoaie*

Sun-Hi:Intra și treci la somn, sunt obosita*ii spune după ce se făcuse comoda în pat*

*Cu un zâmbet de iepuraș acesta se așează lângă ea ambii adormind unul lângă celalalt abea aștept noile provocări ce vor urma*

‐------------------------------------‐-------