Lumea capata un sens

c3

-Da , cred ca ai dreptate . Hai sa mergem mai departe spre camera ta ...
-Bine .
L-am auzit pe Xander spunand "bine" . Mi-am lasat capul in jos , brusc , podeaua devenind cel mai interesant lucru din jurul meu . Ma gandeam la ceva , dar daca ma intrebati , chiar nu stiu sa spun . Ma gandeam la.... totul si la nimic .. da ! E cea mai buna explicatie . Baiatul din fata mea mergea drept , privind spre podea ca si mine . Tacerea s-a rupt la scurt timp cand Xander a intrebat cum este aici . M-am uitat la el putin ciudat dupa m-am gandit putin si i-am spus :
-Aici este ... de fapt nu e intr-un anumit fel . Nu este nici bine , nici rau . Adica nu e ca si cum ai sta cu o familie in tot comfortul posibil , dar nu e nici ca si cum ai sta pe strazi . Mie imi place . Si probabil si tie . am zambit stangaci si m-am intors la podeaua mea frumoasa .
-A... interesant . Pare foarte dragut sa locuiesti aici .
-Pai este , dar stii...cand eram singura , era putin mai plictisitor . Doar eram singura in casa asta mare si singura persoana pe care o vedema era doamna aceea care te-a adus aici . Ea este asistenta noastra . Ea chiar are studii medicale . Putea fi un doctor excelent , dar a ales sa vina aici .
-Ce frumos .
-Da , asa e .
Am mai discutat ceva , dupa care am observat o usa cat de cat asemanatoare cu a mea . Era din lemn visiniu . Probabil de cires ... Am intrat in camera si era foarte frumoasa si pe din-auntru . Avea un covor moale si pufos , asezat in mislocul camerei . Culoarea sa era de un alb spre crem . Mobila , era din lemn negru . Foarte bine construita , si cu mici sculpruri in lemn pe margini si in colturile usilor si sertarelor . Peretii erau albi , impodobiti cu doua tablouri . Unul reda un chip de fata , iar celalalt parea a fi ceva abstract . Ne-am asezat pe pat si am inceput sa discutam ...

Hey ! Sper sa va placa acest capitol . Ne vedem in urmatorul . Pana atunci , spor la citit !