Oops! Această imagine nu respectă Ghidul de Conținut. Pentru a continua publicarea, te rugăm să înlături imaginea sau să încarci o altă imagine.
Jee se trezi de ceva timp, dar fu total luată prin surprindere odată văzând că se află nicăieri altundeva decât în cabană.
Bruneta nu știu cum ajunse aici. Cu siguranță își amintea dacă se întoarse aseară înapoi. Dar ținu destul de bine minte că dormise afară lângă acel copac.
Oare am fost somnabulă? Se întrebă tânăra confuză, lucrul acesta părându-i-se bizar. Nu avu cum să se întâmple asta. Ea nu mergea prin somn în primul rând. Ar fi știut asta de mult timp dacă era adevărat.
Atunci cum ajunse aici?
Fata privi prin jur și rămase îngândurată, văzând că nici silueta lui Jungkook nu se află aici. Acest lucru o îndemnă să înghită în sec și să se panchieze în același timp.
Doar nu m-a lăsat aici, nu? Nu e atât de crud încât să mă lase singură. Gândi Jee, ochii usturând-o numai imaginându-și asta.
Jungkook nu putea pleca pur și simplu. Nu o putea lăsa de una singură în mijlocul unei păduri. Încercă să-și alunge gândul acesta. Îl cunoaștea pe brunet. Nu ar fi făcut lucrul acesta oricât de supărat ar fi fost pe ea.
Sau poate...
Jee se ridică din pat, simțind că va avea un atac de panică dacă se mai gândea la posibilitatea că rămase singură aici.
Fata își zări rucsacul, așa că se îndreptă spre el și scoase ultimile schimburi pe care le mai avea cu ea. Spera ca ceilalți să-i găsească mai repede. Începu să-și piardă mințile pe aici și avură doar o zi de când se rătăciră.
Odată schimbându-se, tânăra își îndesă hainele transpirate în rucsac, după care scoase deodorantul ce niciodată nu-i lipsea.
Îl puse și pe acesta înapoi, apoi se îndreptă spre mica fereastră prăfuită din încăpere și privi spre priveliștea de afară. După pământul umed, nu fu greu de ghicit că aseară plouă. Totuși, acum părea că soarele avea să iasă din norii cenușii cât de curând, acest lucru bucurând-o pe Jee.
În momentul de față nu voia să audă de ploaie, deși de obicei adora când ploua. Dar asta se punea doar atunci când se afla la casa ei. Nu în mijlocul unei păduri.
Fata tresări ușor, atunci când ușa se deschise și Jungkook își făcu prezența înăuntru. Bruneta respiră ușurată atunci când îi văzu chipul, iar acum își mai putu relaxa corpul încordat.
Știam eu că nu ai a plecat. Zâmbi pentru ea și continuă a privi pe fereastră.
"De ce m-ai adus aici? Parcă nu voiai compania mea." Vorbi fata cu brațele încrucișate fără a-l privi.
Jungkook rânji în colțul gurii, așteptându-se deja la întrebarea asta.
"Vrei mere? Se pare că nu e așa de rău în pădure. Măcar am găsit ceva de mâncare." Ocoli tânărul întrebarea ei doar pentru a o stârni puțin.
