Strada - Drogurile - Iubirea

Capitolul 13: 13 poartă ghinion !

A doua zi era o zi de  vineri,13. Să fim serioși ? Cine crede în asemenea stupizenii de superstiții . Să trecem peste.  Mă trezesc repede, școală azi nu aveam, deci puteam să petrec restul zilei pe canapea cu o pungă mare de popcorn și câteva filme bune alături de Denisa și Maria. O zi a fetelor ! Cobor încet adormită , iar la ultima scară cad. Serios !? Ceva ma penibil de atât nu se putea întampla. O nu, uită ce am zis ! Marius era în fața mea și râdea de felul în care am cazut chiar la ultima scară. Bine . Și eu aș fi râs !

- Hai nu mai râde și ajută-mă !

- Nu te supăra acum pe mine, ești așa amuzantă trantită pe jos și plina de ciocolată pe față .

- Ce? Cum ? Unde? - și eram deja în picioare la oglindă. M-ai păcălit !

- Vezi că te-ai putut ridica și singură ? Nu a fost așa greu, nu ?

- Ha ha. Cât de amuzant. Le-ai văzut pe Denisa și Maria, dacă tot ești de ceva timp la mine.

-  Dorm. De unde ști că sunt de ceva timp la tine ?

- Ce crezi că m-a făcut să mă dau jos din pat ? Cheful ?

- Hmm... Grea întrebare, dar cred că nu. Defapt, sunt sigur.

- Mirosul de cafea prostuțule :x !

-  Aww, te iubesc :*!

- Și eu mă iubesc, acum hai la cafea !

- Mrr.

După o cafea, am plecat înspre cabana părinților lui Marius. Praful era de o palmă cred. Urcăm să ne vedem camera, dar cineva era acolo, deja.

- Vă așteptam. Mai exact Marius, te așteptam.- și scoate un pistol.

- Ce faci tu aici Mark ? - M.

- Păi, am venit să-ți vad frumoasa iubită. Nu e clar ceea ce vreau ?

- Nu o să mai lucrez pentru tine. Ce credeai că o să rezolvi dacă vi aici ?

- O să mai vedem noi dacă mai lucrezi sau nu pentru mine, o să ai timp în spital să te gândești la asta, în caz că o să-ți revi.

Ultimile lucruri care le-am auzit au fost împușcăturile . Două gloanțe mai exact. Simțeam cum îmi dă drumul la mână și cade. Fără să mai poată spune ceva. Ochii mi se înlăcrimau, nu mă puteam opri din plâns.

- Iar tu, ai timp doar să suni la salvare. După vi cu mine , doar nu crezi că așa repede scapi să fugi la poliție să depui mărturie.

Reușeam să scot doar niște sunete pe care nici eu nu le știu. Lacrimile îmi invadau fața.

- N-ai sunat încă ? Vrei să moară ? Tic-Tac . Răbdarea mea se scurge.

Am sunat, am dat adresa și am plecat. Unde? Nici eu nu știu . Răpită, iubitul meu împușcat , dar povestea vieții mele trebuie să continue .

Ajunsă la o mașină de culoare neagră, acel Mark mă leagă la ochi și pornim cu viteză .

-Unde mergem dacă tot m-ai luat cu tine ?

- ....