Strada - Drogurile - Iubirea

Capitolul 14: Călătoria spre necunoscut

- Vom merge departe, nu-ți spun unde, dar vei fi bine dacă nu m-ai pui atâtea întrebări. Vei fi tratată regește alături de mine, vei începe o nouă viață, una mai bună decât asta. Vei putea vorbi în continuare cu fetele alături de care locuiai, dar nu le vei putea spune niciodată unde ești și ce faci. Le vei spune întotdeauna că ești bine alături de mine, că tu ai ales să vi cu mine. Asta dacă vrei să îți fie bine și să trăiești bineînteles... Deci, ești de acord să vi cu mine, sau te omor acum și aici ?

Inima îmi bătea din ce în ce mai tare, nu știam ce sa fac, nu vroiam să mor, dar nici să merg cu el. Vroiam să merg acasă, să am grija de Marius, să văd dacă e bine, să îmi continui viața și încă câte îmi doream ! Îmi simțeam frica din respirație, dar trebuia să îi dau un răspuns, nu pot să renunț la viața mea, deci voi merge cu el... Sper să fie alegerea cea bună.

- Voi veni cu tine... Dar aș dori să știu unde mergem, cine ești și de ce ai venit exact acolo să-l cauți pe Marius.

-Răbdare. Ai doar răbdare. Vei afla totul la momentul potrivit. Sper să nu crezi că vei putea fugi că nu vrei să-mi pui nervii și puterea la încercare.

Oprește dintr-o dată mașina . Îi simțeam respirația din ce în ce mai aproape de mine, mainile sale reci îmi atingeau ușor gâtul. Îmi dezleagă eșarfa neagra cu care eram legată la ochi. Mă uit atent la el, avea parul brunet, scurt și ciufulit și ochii de o culoare verde, bine conturată cu căprui pe margine. Buzele sale, erau superbe, parcă cereau să fie sărutate, iar prin tricoul său albastru deschis mulat se vedeau mușchii, dovadă că mergea des la sală. Se uita insistent la mine, iar eu ii zâmbeam ușor, era ciudat dar nu părea o persoană rea.

- Știi ? Bianca, așa te cheamă, nu ? Marius mi-a povestit multe despre tine, însă nu credeam că ești așa frumoasă precum zicea el . Sper să ai capul pe umeri pentru că vreau să devi un model, iar cu ajutorul meu, vei fi unul cunoscut și foarte bun. Vei învăța tot ce va trebui să ști de la cei mai buni oameni și vei locui în cele mai bune condiții acolo unde mergem.

- Nu poți să-mi spui unde mergem ?

- O să vezi curând, suntem la un aeroport, luăm avionul și în câteva ore vom fi acolo. Vom merge să-ți cumperi tot ceea ce îți dorești și după îți voi arăta unde vei locui. Acum ar cam trebui sa ne grăbim, avionul va decola curând...

Intram cu pași repezi pe ușa aeroportului, avionul roz ne aștepta. Se pare că era un avion privat spre o destinație pe care încă nu o știam, dar voi afla curând. Îmi va lipsi România, Marius, Denisa , tot ceea ce ține de țara asta. Sper să fie bine acolo unde voi merge !

Acelea au fost ultimile mele gânduri în timp ce ma relaxam în scaunul cel moale al avionului, înauntru totul era albastru deschis, iar scaunele negre din piele. Avionul se ridica repede de la sol, după puțin timp urmând să se vadă nori de deasupra.