Strada - Drogurile - Iubirea

Capitolul 4 : Iubirea câștigă

El era Adi , fostul prieten al Denisei . Avea 18 ani , era înalt , șaten și cu ochii verzi  . Orice fată l-ar fi dorit. Mergea la sală în fiecare zi, de acolo și mușchii pe care îi avea conturați prin tricou . Ei au fost împreună un an jumătate, până când a trebuit să plece cu familia in Belgia. 

Atunci îi sună telefonul Denisei . Era el . Aștept să văd ce se întâmplă , când văd un zâmbet larg pe buzele Denisei . 

- Ne-am împăcat ! , era atât de fericită , nici mie nu-mi venea sa cred . 

Mă bucur foarte mult pentru ea . 

Așa au trecut repede zilele de vacanță . Era prima zi de școală , nu știam cu ce să mă îmbrac, până la urmă , m-am hotărât să îmi iau o pereche de blugi negri , o bluza crem și o pereche de botine tot crem . Am ajuns în fața școlii când unul dintr-a 12-a se bagă cu mașina în noi . De acolo nu am mai știut nimic . I-am auzit doar pe medici cum vorbeau, iar la un moment dat, nu am mai auzit nimic. Îmi era foarte frică, nu știam ce se întâmplă . 

Dintr-o dată mă trezesc, nu știam unde eram , sau de cât timp eram aici . Lângă mine dormea Adi, oare el e bine ? Mă dau jos din pat , când se pornesc toate aparatele . Vin doctorii în salon și rămân șocați de ceea ce vad .  Adi era ca un frate pentru mine, mă simțeam groaznic, dacă pățise ceva?

- Sunteți bine domnișoară ? mă întreabă unul dintre ei .

- Da, cred . Dar unde sunt ? Sau mai bine spus de cât timp sunt aici ? 

- Păi au trecut cam 2 luni , nu credeam că o să vă mai reveniți , a-ți fost în comă până acum .

- Și Adi se va face bine , nu ? E bine deja nu ?!

- El nu a pățit nimic, doarme . A stat cu dumneavoastră în permanență . Este un băiat foarte bun . 

- Știu că este domnule doctor,  dar mai am o ultimă întrebare .

- Spune-ți .

- Fetele cu care eram atunci, ce au pățit ?

- Păi una dintre ele a murit la scurt timp după aceia, iar celelalte două mai înainte au plecat. 

- Ce ? A murit?  Cine ?

- Ioana . Am fost rugați să așteptăm dacă își revine, dar din păcate , astăzi s-a stins din viața . Ne pare rău .

Atunci am început să plâng , nu se putea una ca asta , de ce ea ? Intră în salon și Denisa și Maria , plângeau și ele.  Denisa s-a dus imediat la Adi, și l-a îmbrațisat, se iubeau atât de mult ! Medicul le-a spus că puteam să merg cu ele acasă, nu vroiam să mai vorbesc cu nimeni . Ioana era una dintre surorile pe care nu le-am avut. Speram să nu fi pățit nimic, dar Dumnezeu avea nevoie de un înger ca ea lângă el .

A venit ziua îmmormântării . Nu mă puteam opri din plâns. Atunci vad doi oameni, înalți, care semănau cu ea, aveau o coroană mare în brațe. Au mers lângă sicriul ei , și i-au spus printre lacrimi  : "Nu te vom uita , ..............