Viata in ochii Vivianei

mult timp si totusi iubesc un altul

am ajuns sa il cunosc intr-o simpla zi,neavand asteptarea ca voi ajunge o secunda sa il plac,sa ma atraga in vreun fel sau sa insemne ceva pentru mine.am inceput sa ii analizez gesturile(la inceput nerealizand) pana la a-mi imagina scene romantice cu el din momentul in care vedeam lumina zilei,ajungand sa imi fie un ultim gand inainte de culcare.nu eram sigura de reciprocitatea sentimentelor dintre noi doi,daca as inseamna eu cateva procente pentru el din cat inseamna el pentru mine,pentru tot ceea ce reprezinta el ca om.eram o pustoaica in ochii lui,desi uneori aveam impresia ca asta a fost principalul lucru care i-a starnit atentia asupra mea,eu,pustoaica lui preferata.nu-mi puteam explica cum altfel incearca mereu sa ma tachineze din orice motiv,adora sa ma necajeasca,sa aibe acea atitudine,sa-i simt rautatea cu intentie in orice gluma facuta asupra mea.le uram,aprinzandu-mi sufletul de furie la inceput..insa acum le duceam dorul si le simteam lipsa daca nu-si faceau aparitia de fiecare data cand eram unul in prezenta celuilalt.

ma simteam alintata prin gesturile pe care le facea,simteam cateva grame de afectiune care isi faceau incet loc in sufletul meu,depozitandu-se in straturi.facand toate acestea si tot mai des,m-a facut si pe mine sa il doresc din tot sufletul chiar.simteam ceva aparte cu el,se remarca din toate experientele traite de mine pana atunci prin ceva specific lui,pe care pana la momentul actual nu as fi capabila sa ti-l definesc.avea un fel de a domina,de a fi rau si simpatic in aceleasi timp.nelipsitul lui umor care ma facea sa-l rog sa inceteze dar apoi simtind imediat regretul in suflet,desi erau cele mai groaznice glume auzite de mine pana in acel moment(dar totusi nu-mi doream sa traiesc fara sa le aud).

stiam de imposibilitatea relatiei dintre noi,eram constienta si imi reaminteam mereu,desi alegeam mereu sa neg asta si sa-mi spun ca sunt minciuni,ca noi avem ceva special intre noi.nu voiam sa accept nici faptul ca eram o pustoaica pe langa un barbat ca el si probabil nu m-ar vedea capabila de ceva serios (dar ma stiu a fi si sunt).cu toate acestea,gandurile si fanteziile mele nu le pot face sa dispara ori prin cate incercari as trece.a ajuns sa reprezinte ceva pentru mine,ceva neasteptat,un fel de poveste in care se afla el,omul ideal la care mi-as dori sa ii ajung si sa ii apartin.