Pe masura ce treceau zilele,imaginea strainului din mintea mea,din acea noapte devenea tot mai neclara ,se estomapa cu trecerea fiecarei secunde.Lucru care ma multumea,fiindu mi suprema dorinta.
Vantul batea usor pe malul lacului Baikal,tocmai acolo unde se terminau visele si te inconjura ceata pentru o perioada nedeterminata -pana cand hotararea interioara alegea totusi sa te scape de aceasta incertitudine macabra- apoi totul se intorcea liniar inapoi din locul in care a plecat.daca am sa iti povestesc despre asta?e prea devreme;daca ai sa intelegi?ai inteles de mult idea poetica fiindca ai avut o si tu deja proiectata in minte.De continuarea ei nu se stie nimic,insa se stie de momentul actual..iar daca el se interesecteaza cu cel anterior,se numeste rascruce.
I as fi spus ca imi e dor sa ne intersectam ,desi interesctia noastra obsesiva a dus la diminuarea ei in mod progresiv.Acum l am vazut schimbat,am vazut aerul de mister din sinea lui desi obisnuiam sa il stiu ca in palma.As fi vrut sa am mai mult parte din ceea ce se numeste actualitatea lui.Insa e complicat,timpul rezolva mult mai multe decat imaginatia noastra limitata ar fi capabila sa intruchipeze.Se spune sa ii dai timpului timp,iar daca nu te a dus in punctul viselor tale,mai cedeaza i doua secunde.
CITEȘTI
Viata in ochii Vivianei
RomanceFiecare zi era diferita dar cu toate acestea nu aveau sens.Traia dar nu avea un motiv anume,un scop bine definit ,o directie spre care sa se orienteze.Asta pana la noaptea lor petrecuta impreuna,de atunci toate au inceput sa aibe un sens,i-a marcat...
