Dupa cum stiti, noaptea stateam la Jake. Ei bine, ca sa fiu sincera nu mi-a fost prea frica pana intr-o zi, cand a venit la mine si mi-a spus ca ii pare rau , dar va fi plecat o saptamana. Asa ca mi-a lasat mie cheia apartamentului lui. Am acceptat ideea ca voi fi singura, dar eram optimista. La urma urmei, ce se poate intampla intr-o saptamana? Si in plus, aveam scoala pe cap, mai exact facultatea. Nu aveam timp de pierdut cu asa zisele fantome care se plimbau prin apartamentul meu. Intr-o zi, s-a trezit profesorul sa ne dea un test. Ce bine! Ce sa zic! M-am chinuit destul de tare pentru ca nu prea invatasem si era o lectie destul de grea. In fine... Problema e ca la jumatatea testului mi s-a facut rau.
- Domnule profesor, mi-e rau!
- Da sigur,nu e vina mea ca nu ai invatat. Acum stai jos si scrie! Dar fix in secunda aceea am inceput sa vad negru in fata ochilor si am cazut din picioare.
- Oh doamne! Tie chiar ti-e rau! Duceti-o la cabinet. Dam testul ora viitoare.
Deschid ochii incet. Sunt intr-un pat inconfortabil de spital.
- Unde sunt?
- Oh, te-ai trezit! Am crezut ca o sa mai dormi ceva. Zise asistenta.
- Ce s-a intamplat?
- Ai lesinat, draguto.
- Nasol! Acum pot sa plec?
- Dar abia ce te-ai trezit!
- Lasa-ma sa plec, te rog!
- Imi pare rau, dar...
- Lasa-ma sa plec cucoana, tu chiar nu auzi? Urlu eu sperand ca intelege ca VREAU sa plec.
- D...D...Dar... Of bine.
- Ma bucur ca ne-am inteles. Cu asta am incheiat conversatia si am plecat.
Era aproape seara, deci am hotarat sa ma duc direct acasa la Jake, avand in vedere ca pijamalele mele erau acolo. Ajung la usa si caut cheia ca sa deschid. Nu e in buzunarul drept. Ce ciudat! De obicei acolo imi pun cheile. Nu e nici in buzunarul stang. Incep sa ma panichez. Imi scot tot ce am in ghiozdan in speranta ca mi-a cazut acolo. Nici-o sansa, ghinionul meu! Deci, nu am unde sa dorm... Va trebui sa stau in apartamentul meu. Am scos usor cheia ca sa pot deschide. Mana mea tremura, dar am apasat totusi clanta. Inauntru era intuneric bezna. Nu puteai vedea nimic. Toate usile erau deschise inafara de usa dormitorului meu care s-a deschis incet, scartaind dupa ce am intrat. M-am dus in dormitor si m-am imbracat in niste haine de casa fiindca nu aveam pijamale. M-am bagat in pat si am incercat sa dorm, dar mi-era foarte greu sa ma linistesc. Era ora 23:59, iar eu nu dormeam. Dintr-o data, ceasul pe care il aveam in sufragerie a inceput sa sune, aratand ora 00:00. Apoi toate s-au linistit. Am reusit sa atipesc cand, dintr-o data am auzit un zgomot. M-am dat repede jos din pat, sarind ca arsa si am ramas in picioare. Ma uitam la pat care a inceput incetul cu incetul sa se miste. Se ridica singur. La un moment dat s-a rasturnat, zgomotul facut de el acoperind linistea noptii. Vantul a inceput sa bata. Nu era o adiere usoara,ci un vant demonic care iti baga frica in sange. O silueta si-a facut aparitia si a inceput sa prinda culoare. Era o fetita cu parul saten, ochi captui si purta o camasa de noapte alba.
- Buna...a zis ea. Nu stiam ce sa ii zic. Eram prea speriata, desi nu avea o fata periculoasa. Tot ce facea era sa planga. Era o biata fetita care plangea.
- In lumea cealalta n-am avut prieteni. Am fost singura. Nici in lumea asta nu pot avea prieteni fiindca toti sunt speriati de mine.
- Nu mai plange...
- Nu minti! Esti speriata de mine . Ti-e frica. Dar nu trebuie.
- Sunt Jess si tu esti...am incercat eu sa schimb subiectul.
- Emy...spuse ea.
- Am... Pari simpatica...Emy.
- Si tu. Esti prima persoana care nu urla si fuge cand ma vede, ba mai mult, vorbesti cu mins. Am putea fi bune prietene. Potu dormi noaptea aici. Promit sa nu te sperii.
- Pai... Bine...
