Cu ochii spre lună

1. Începutul

Soarele abia a răsărit. E începutul vacanței de vară, chiar prima zi de vacanță. Părinții mei au hotărât ca și anul acesta să stăm la casa de vară, de la țară. Și îmi convine. Ador asta. Ador și să citesc. În special cărțile despre istorie și geografie.
Încă nu mi-am găsit pasiunea. Dar cel mai probabil ar fi cititul, pentru că până la vârsta mea, am citit peste 200 de cărți. Și nu pot spune că e mult. Am doar 14 ani, și tot ce pot face la vârsta mea e să citesc. Nu am prieteni. Nici nu mi-aș dori să am. Mi se pare o mare prostie, și poate că prietenii nici măcar nu există. Cel mai probabil sunt doar niște oameni care îți sunt alături și te tratează drăguț doar când au nevoie de tine. Urăsc societatea în care trăim.
În urmă cu două zile, mi-am cumpărat 3 cărți noi. De data aceasta, pentru prima dată, nu achiziționez cărți de istorie sau geografie. Acestea 3 sunt cărți de tip fantasy. Am citit deja 50 de pagini din prima. Asta, în drum spre casa de vară. Am părăsit orașul fericită. Mă bucur foarte mult că pot citi în liniște. Mă enervau la culme zgomotele din oraș.
E timpul pentru micul dejun.
Cobor cu grijă din pat. Încă nu mi-am făcut rutina de dimineață, dar sunt deja lihnită de foame.
Am ajuns în bucătărie. Sunt la ușă și îmi privesc părinții. Râd. Sunt fericiți și râd. Ador să-i văd fericiți.
- Lily, scumpa mea! Ai dormit bine?
- Da, mamă. Nu-ți face griji.
- Așază-te la masă. Ți-am pregătit mâncarea favorită.
Ce poate fi mai frumos decât să stai la masă cu familia? Totul este minunat, și simt că îmi voi petrece vacanța așa cum nu am mai făcut-o până acum. Ador asta.
Mama, eu și tata discutăm despre activitățile pe care le vom face aici. Sunt foarte fericită.
Tata primește un telefon. Mă întreb cine îl sună, dar cel mai probabil voi descoperi în curând. A mers în sufragerie. Este prima dată când se îndepărtează de noi atunci când vorbește la telefon, și deja îmi fac griji.
Au trecut zece minute. Mi se pare foarte suspect că a plecat, și nu se întoarce.
În final, în văd intrând pe ușă. Respir ușurată, cezând că totul este bine. Dar nu e. Pentru câteva secunde, se așterne o liniște teribilă.
- Ce s-a întâmplat? Cine te-a sunat? Spune mama, rupând lanțul tăcerii.
- De la serviciu. Mi-au spus că trebuie să ne întoarcem înapoi în oraș.
Auzind vorbele lui, în mine s-a așternut o tristețe groaznică. Vacanța mea, vacanța noastră e acum stricată. Îl urăsc pe șeful tatei și al mamei.
- Dar..
- Lily, nu-ți face griji. Vacanța noastră va continua. Vom fi plecați decât o lună.
Da, am auzit bine. O lună. O lună în care vom fi departe de casa de vacanță. O lună în care vom fi departe de micul paradis de aici. Dar nu mă pot împotrivi. Sunt părinții mei, și până la urmă ei decid ce e mai bine pentru mine.
- Nu o putem lua cu noi. Lily trebuie să rămână. Anul acesta a muncit din greu, și a avut rezultate școlare impecabile. Merită vacanța asta.
- Și ce ai vrea să facem ? Are doar 14 ani, draga mea. Nu o putem lăsa singura o lună.
- O sun pe sora mea. Ea va sta cu ea.
Desigur. Mătușa. Ea se comportă drăguț cu mine, și mi-ar plăcea să rămân cu ea.
- Lily, vii cu noi sau rămâi aici?
- Rămân.
E șansa mea de a avea cea mai bună vacanță. Nu voi rata această oportunitate, chiar dacă asta ar însemna să rămân cu mătușa Gwen.
- Vom pleca în nici mai mult și nici mai puțin de trei ore. Mama ta a mers să o anunțe pe Gwen. Singura mea rugăminte e să ai grijă, și să nu-i faci necazuri mătușii tale.
Tata mi-a spus asta cu o altfel de atitudine. Cunosc comportamentul ăsta.
Așa vorbește de fiecare dată când își face griji, dar și când este autoritar.
- Voi avea grijă, tată.
- Perfect.
Am părăsit în liniște camera. Nici măcar nu mi-am terminat porția de paste carbonara, dar până la urmă, nici unul din noi nu a terminat complet de mâncat. Nici măcar nu mi-am mâncat batonul proteic, dar presupun că mai poate aștepta.
Mi-ar plăcea să fac un duș de dimineață. Și chiar asta voi face.

*30 de minute ulterior*

Am făcut dușul. M-am îmbrăcat simplu. Doar o pereche de blugi albaștrii evazați și un hanorac negru. Mi-am mai luat și o pereche de șosete gri. Am decis să citesc pe canapeaua de pe balcon.
M-am învelit cu pătura mea favorită, și am început să citesc din cartea mea. peste zece minute, mama a venit la mine. Mi-a adus o ciocolată caldă. Ceea ce era perfect pe vremea asta.
Nu spun că este o vreme urâtă, dar nu este chiar timpul potrivit lunii iunie.
Afară se simte mirosul ploii. Îți poți da seama cu ușurință că în dimineața asta a plouat. Iubesc mirosul ce se așterne după ploaie, ceea ce mă face să par, probabil, din ce în ce mai anormală.
La scurt timp, am auzit o mașină trecând pe drum. Era un BMW seria 5 generația G30. Fix mașina mătușii Gwen.
Și-a parcat mașina lângă cea a tatei.
a coborât cu grijă din mașină. După ea avea o valiză. Era îmbrăcată lejer. Colanți negrii pentru sport și un hanorac alb care avea imprimat pe el o imagine cu Mona Lisa. Avea părul prins într-un coc simplu. Simplu, dar frumos.