Rubben se uita deodata la Lucy. Era palida. Nici nu a putut sa ii spuna ceva, ca Lucy lesina.
Dupa ceva timp, fata s-a trezit. Era asezata pe un pat, moale invaluit in mirosuri fine si cearceafuri colorate.
Frumoasa fata se ridica de pe pat plimbandu-se atenta prin camera. Cameara avea peretii de un verde deschis acesta facand-o sa se gandeasca la natura.
Soarele patrundea prin camera cu razele sale fine mangaind-o pe Lucy.
Fata isi lua geaca sa de piele crem deschis, iar apoi iesi rapid din mica casuta unde fusese adapostita.
Cand iesi, razele calde ale soarelui nu numai ca ii invaluiau corpul in caldura dar si in iubire. Deodata, o voce cunoscuta se auzi in spatele sau. Rubben. Veni spre ea apucand-o de talie de la spate si soptindu-i la ureche:
"As fi vrut sa nu te mai trezesti niciodata. Sa stai cu mine si sa fi pe veci a mea."
Lucy se intoarse. Baiatul ce mereu avea parul aranjat perfect dar nici o data nu-l vedea aranjandu-se statea langa ea zambind cu un oarecare mister.
Nu putea sa inteleaga de ce Rubben venise dupa ea? Poate erau mult mai multi eroi decat isi imagina el. Poate cartea trebuia sa aiba povestea altei persoane, nu a ei. Poate... nu e ea aleasa.
Gandul acesta o tulbura de cand venise in lumea aceasta.
De ce ea?
