𝐀𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐈𝐈ᵀᵃᵉᵏᵒᵒᵏ [✔]

დ Nouăsprezece

𝙅𝙚𝙤𝙣 𝙅𝙪𝙣𝙜𝙆𝙤𝙤𝙠

     — Îmi cer scuze pentru mizerie,  a trebuit să plec la un interviu și nu am avut timp să strâng.

     Domnul Kim se uită în jur, de parcă caută ceva anume. Îmi scot telefonul, scriindu-ți repede un mesaj.

     "Aish, Kim Taehyung de ce nu mi-ai zis că vine tatăl tău în vizită? Treci acasă!" JungKook.

     i-l trimit imediat, apoi îl bag în buzunarul blugilor.

      — Doriți ceva? bărbatul se întoarce către mine, zâmbind.

      — Mulțumesc dar nu stau mult, vreau doar să-l salut pe Taehyung.

     Încuviințez.

      Telefonul începe să-mi vibreze în buzunar. Mă rog să fie Taehyung, așa că îl scot să verific.

     "Tatăl meu? E imposibil.. Are cumva un semn sub ochiul drept?" Taehyung.

     Mă încrunt. Cum adica e imposibil să fie el? De ce s-ar prezenta ca tatăl tău dacă nu e?

      "Da? Nu știu, nu m-am uitat prea bine la fața lui. Omul a zis că ești fiul lui și că vrea să te vadă. Era în fața apartamentului când am ajuns eu. Știa până și numele meu. Ce se întâmplă, Taehyungie?" JungKook.

     Un moment de panică mă cuprinde. Îmi ridic ochii din telefon, izbindu-mă de o privire nu prea bună.

     Armă. O armă adevărată este lipită de fruntea mea. Bărbatul – așa zis Kim, ține arma îndreptată spre mine.

     — Spune-i că dacă nu ajunge aici în cinci minute, mori.

     Vocea lui groasă, fiecare cuvânt rostit clar se repetă în mintea mea. Din nou, și din nou. Până la infinit.