𝐀𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐈𝐈ᵀᵃᵉᵏᵒᵒᵏ [✔]

დ Douăzeci și trei

𝙆𝙞𝙢 𝙏𝙖𝙚𝙝𝙮𝙪𝙣𝙜

     Urăsc să plâng. Urăsc să văd sânge. Sângele tău.

     Te-a durut la primul glonț, Kookie? Te-ai gândit la mine? Mă urăsc. Primul glonț e în piept, iar al doilea în picior. Poate că nu ai murit încă, ci ești inconștient. Sper...

     Mă urăsc. Dacă nu te enervam, dacă nu făceam pe alfa mai devreme, nu veneai acasă singur.

     Mă doare. Mă doare inima. Simt că cineva mi-a smuls-o și a îngropat-o în pământ.

     Vreau să te țin în brațe, să-ți spun că ajutoarele sunt pe drum. Vreau să mă privești pe mine, nu întunericul.

     — Credeai că nu te mai găsesc? bătrânul îmi râde în față, îndreptând arma spre mine. Ți-a sunat ceasul, bastard ce ești!

     Mă apropii de el, cu pași repezi și îmi lipesc fruntea de armă.

     — Atunci trage! La Dracu! Trage odată! Știi ceva? Nu-mi pasă dacă eu mor, ma doare undeva de faptul că eu n-o să mai exist, dar el – arat cu mâna spre JungKook - nu merita gloanțele tale nenorocite! Vrei să te răzbuni pe mine pentru că mama s-a futut cu fratele tău și mi te-a pus în brațe? Fă-o, dar pe mine, nu pe oameni nevinovați! Nenorocit ce ești!

     Lacrimile îmi ard pe obrajii, din cauza nervilor și a lui JungKook.

     Închid ochii, așteptându-mi rândul. Din momentul în care am auzit un foc de armă descărcat, am știut că totul s-a terminat cu mine.

     Încă o dată. Două focurile de armă, dar eu nu simt nimic. Deschid ochii și și-l văd pe nenorocit cum se prăbușește la pământ. Iar în spatele meu sunt jandarmii împreună cu Jin.

     Dar îi evit, alergând la JungKook și punându-i capul în poala mea. Îl pup pe frunte, rugându-l să deschidă ochii pentru mine.

     — Nu muri, ai auzit? Jur că dacă mori, voi muri și eu! Ai auzit? Îți jur! JungKook, m-ai auzit? Nu îndrăzni să mă părăsești și tu! Te iubesc, te rog, nu mă părăsi!