დ Douăzeci și opt

123 21 14
                                    

𝙆𝙞𝙢 𝙏𝙖𝙚𝙝𝙮𝙪𝙣𝙜

     Am întrat în salonul tău și te-am văzut. Aveai ochii închiși, dormind. Sau cel puțin așa credeam eu când te-am atins pe obraz iar lacrimile mele îți sărutau pielea fină.

     — Mi-a fost atât de frică să te pierd, Kookie... Când am intrat în apartament și te-am văzut inconștient la pământ, am simțit cum inima mea a fost smulsă din piept și îngropată. N-am putut să nu vin, iartă-mă! Am vrut doar să-mi salvez bărbatul iubit... Am vrut să te țin departe de acel monstru, însă am eșuat.. iartă-mă!

     — Dacă mă mai uzi mult cu lacrimile tale, chiar că te arunc de pe acoperiș!

     Râd înfundat, iar tu zâmbești. Un zâmbet pe care aș da orice să-l văd mereu doar pentru mine. Îmi șterg fața cu marginea tricoului, încă râzând.

     — Asta e tot ce-mi spui după ce voiam să mor? mă las deasupra ta, iar nasul tău atingându-l pe al meu.

     Tu te încrunți la mine.

      — Excuse me? Ce e în neregulă cu tine? Ți-am salvat fundul de două ori!

     — Shh, vreau să te sărut, însă vorbești cam mult pentru un tip împușcat de două ori, șoptesc, atingându-i buzele.

𝐀𝐩𝐮𝐬𝐮𝐥 𝐝𝐢𝐧 𝐢𝐧𝐢𝐦𝐚 𝐭𝐚 𝐈𝐈ᵀᵃᵉᵏᵒᵒᵏ [✔]Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum