Capitolul 1- Volumul 5

325 12 8
                                    

*Perspectiva Eva*

*peste 5 zile*

*22:34*

Astazi am stat toată ziua în pat, ma simt în ultimul hal de rau. Am vomitat de doua ori, îmi tremura picioarele, îmi tremura și mâinile, degete îmi tremura. Tremur toată. Pana și burta îmi tremura... Berechet nu e este acasă, am nevoie la baie. Încerc sa ma ridic din pat, când ma ridic din pat mi-se face amețeală, vad totul alb și leșin...

*Perspectiva Petre*

*22:40*

Am auzit ca Berechet nu este acasă timp de doua zile. Ma duc pana la Eva sa vad ce face. Poate reușesc sa vorbim. Ajung la apartament. Am cheie de la Berechet, întru înăuntru și încep sa o strig

Petre: Eva! Sunt eu, Petre. Mi-a zis Berechet sa vin. spun si nu aud niciun răspuns. Știu ca încă ești supărată pe mine, dar vreau doar sa vad ce faci. nu primesc niciun răspuns iar, Eva! Unde ești?

Încep sa o caut prin toate camerele, pana ajung la baie. Bat la ușa crezând ca-si face un dus.

Petre: Eva?

Pana la urma decid sa întru. Imaginile pe care le-am văzut m-au șocat... Eva picata pe jos... cu capul spart.. sunt repede la salvare. Ma apuca plânsul.. nu pot sa cred ca mai am puțin și o pierd...

*23:23*

Sunt în fata usei care după ea se afla persoana cea mai iubita pe pat înconjurată de mai mulți doctori... între timp apar toți. Kara sare la gatul meu și începe sa ma învinovățesca, dar a potolit-o Sebi.

Kara: Ce i-ai făcut monstrule iar?!
Petre: Nu i-am făcut nimic îți jur!! Am mers la Berechet sa vad ce face ea și am gasit-o pe jos în baie. Nu i-as face nimic rau niciodată...
Kara: Și daca moare?! Ce ne facem?! Spune si începe sa plângă.

Nu suport sa arat acest sentiment, dar mi-au căzut si mie niște lacrimi... Sebi a venit și ma îmbrățișat

Sebi: Lasa frate. Va fi bine! Spune si ma bate pe spate

Atunci nu m-am mai putut controla și am început sa plang rau.. simțeam ca odată cu mine plânge și inima.. nu mai am nicio putere..

*00:56*

Apare doctorul, instant m-am ridicat și m-am dus geana spre el.

Doctorul: Bună ziua. Ceva rude? Părinții, frati, iubit?
Petre: Iubitul, defapt fostul... dar nu contează. Cum se simte?
Doctorul: Îmi pare rau sa va anunț, am făcut ce am putut..
Petre: Vreți sa ne spuneți ca nu mai este?...
Doctorul: Nu, Doamne ferește. Copila este vie, spune si rasuflu liniștit.
Kara: Atunci ce s-a întâmplat?
Doctorul: fata are anxietatea ridicata la un grad foarte mare, și credeti-ma, nu e este de bine. Ce a cauzat acest fapt este cel mai probabil, lipsa de iubire, plânsul, teama de a rămâne singura și dorul.

Instant m-am gândit ca doar eu sunt de vina. Doar pentru ca am înșelat-o.. trebuia sa o ascult și sa nu plec în Italia, acum sigur nu s-ar fi ajuns aici

Petre: Și cum putem sa o facem sa se simtă mai bine?
Doctorul: Atenție, foarte multa atenție
Petre: Ok, pot sa o vad?
Doctorul: Momentan nu. Dat va zic atunci când puteți. O seara buna.
Sebi: La fel..

Ma simt atat de vinovat, am început sa plang iar, nu ma mai simt pe picioarele mele. Nu mai simt ca am coloana vertebrala. Dau cu pumnul în perete, dar nu rezolv nimic cu asta

Sebi: Gata Petre, măcar trăiește...
Petre: Tu nu înțelegi ca tot ce se întâmplă este numai din vina mea?! Doar eu i-am făcut rău! Ma simt în ultimul hal!!
Sebi: Da, dar nici nu i-ai spus adevărul
Petre: Crezi ca am avut când? Nici nu vrea sa ma privească, și pe buna dreptate. Dacă eram în locul ei ma comportam la fel!!

the only boy💘🔒|| Petre Ștefan||Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum