Felinele Luptătoare Volumul I O noua generație

Capitolul 14

  Se lăsă seara. Războinicii ce aveau să meargă la adunare se strângeau in spatele secundului și liderii.
  Grupul de războinici se îndreptă spre Patru Stejari luând-o pe partea mai înaltă a pădurii. Un teritoriu nestăpânit de vre un clan.
  Ajunsi la locul stabilit pentru adunare,războinicii se uitau uimiți la celălalt clan. Deșii era abia înființat,se prezenta a fii un clan numeros și puternic.
  Stea de Iederă se așază lângă Stea Fumurie dându-i sfaturi. 
  Laba de apus,un ucenic din Clanul Mărăcineni discuta încânântat cu labă de Zmarald.
Încet-încet timpul trecea iar,liderii, sărise pe Piatra Înaltă dând strigătul de chemare.
  - Ne aflam aici onorați de un nou clan. Clanul Mărăcinei îl are lider pe Stea Fumurie pre cum vedeți. Fiind un clan nou,eu,ii dau permisiunea și sunt deacord ca Stea Fumurie să vorbească primul.
    - Mulțumesc Stea de Iederă. Mieună respectos motanul cenușiu.
   Picior de Foc privi motanul bucuroasă să îl vadă după atâta timp.
    - Clanul Mărăcineni pre cum ați auzit este un clan abia înființat. Dar,avem ucenici pui și războinici. De asemenea și vraci. Continua motanul in timp ce se uită în jos la Pană de Spin. O pisică frumos colorată,cafeenie.
  Aceasta a aplecat din cap respectoasă.
      - Nu avem bolnavi,suntem puternici și pregătiri de ori ce. Pădurea de pe teritoriul nostru este plina de prada și plante. Dar,lucrul acesta nu va mai dura mult din cauza toamnei. Frigul deja s-a așezat în pădure și prada se împuținează pe zi ce trece. In rest totul este bine. Termină în final motanul de vorbit.
  Liderii sărise de pe piatra mare adunandu-si clanul plecând fie care spre casa.
    Ajuns in tabără,Clanul Trunchiului s-a împrăștiat prin vizuinii.
Dimineața următoare Gheară Furtunoasă plecară la vânătoare cu Ghepard Fumuriu. Era o zi frumoasă perfecta pentru vânat. Vântul adia printre crengile copacilor și era răcoare.
  Mai multe grupuri de războinici și ucenici preferau să vâneze in această zi. Pană și Stea de Iederă ieșise de dimineață în față taberei la o gura de aer proaspăt.
  Puiul Calului crescuse. Avea deja două luni. Dar,asta nu schimbase cu nimic cheful de joacă al micuțului. Devenea din ce in ce mai energic și părinții lui îl scoteau aproape zilnic la o plimbare mica in pădure prin apropierea taberei. Dar, acum, Puiul Calului era în vizuina vraci. Se uită entuziasmat la plante in timp ce era dornic sa afle ce face fie care.