White Blood

14. Fii încă o dată scutul ei!

     14. Fii încă o dată scutul ei!

     Mă uit în pământ, încercând să mă liniștesc. Să îmi impun să plec. Să dispar din lumea ei. În stânga mea apare River, iar în dreapta mea Juli, privind amândoi țintă spre mijlocul ringului de dans. Spre ea. Amândoi se așază lângă mine pe scaune și ceva cald zvâcnește în inima mea. Ei sunt familia mea. Și nu vor pleca de aici fără mine. Toată agitația din noaptea acesta îmi amintește de episodul când ea a alergat disperată după mine în Sinners. Atunci m-a găsit înconjurat de câteva tipe cu care am fost împreună. Îmi amintesc perfect gelozia care mi-a topit inima și disperarea acută care mi-a dansat în minte când am aflat că urma să se întâlnească cu spilcuitul acela. Voiam să o las în pace. Să nu mă implic și mai mult, dar... Îmi amintesc și cum am înnebunit când idioții ăia au atins-o și au luat-o la bani mărunți. Ce diferență între Alej de atunci și cea de acum. Scutur anevoie din cap. Respir cu dificultate și îmi impun să îmi ridic privirea și să o las să alerge după ea. O fac și-o găsesc uitându-se la mine. Nu o recunosc. E rece. E lipsită de toate culorile ei. A murit efectiv. Coco e de mult plecată.

     Toate astea ar trebui să mă facă să înțeleg ce nu vreau să înțeleg? Nu vrea să învie nimic. Nu vrea să lupte. Mă uit la ea și nu văd nicio scânteie în acei ochi frumoși. Tot ce s-a întâmplat între noi la casa de pe plajă m-a terminat psihic. Între gândurile că am sărutat-o și am reușit să o simt din nou după o perioadă în care am trăit în Iad, gândurile că e mai bine să îi dau drumul din nou, mă ucid. Nu are ce căuta lângă mine. Eu pot să îi ofer doar nebunia mea pură, iar ea are nevoie de siguranță. Are nevoie de Kike Masse cel dinainte de ruptura noastră, dar când ea a ales să o ucidă pe Coco, a ales și pentru mine. A fost ușor să renunț la mine. Am renunțat la viața sigură în câteva secunde. Știam ce viață mă așteaptă când mă reîntorc înapoi de unde am plecat și am știut că doar așa voi putea face față suferinței nenorocite. Am fost împlinit când am stat potolit și am avut parte de zile colorate alături de Alej și frații mei, dar când ea m-a ucis, am început să urăsc viața aia. Am vrut să mă întorc înapoi la rădăcini și nimic nu m-a mai putut opri. Nici Julian. Nici măcar River.

     Zile întregi s-a ținut după mine și a încercat să mă facă să renunț, dar nu a putut ajunge la mine. Iar când a văzut că nu îmi poate schimba gândirea, a cedat doar pentru a nu mă pierde de tot. "Dacă nu îi poți învinge, alătură-te lor"– River asta a făcut. M-a lăsat să îmi fac de cap, chipurile, dar, de fapt, el a fost omul care a avut grijă de mine în adevăratul sens al cuvântului. Zile și nopți întregi. Au fost zile în care el m-a hrănit. Zile în care el m-a dus la spital pentru că am fost prea slăbit din cauza consumului mare de droguri. Nopți în care pleca de lângă Juli doar pentru a mă căuta înnebunit. Am încercat să-l îndepărtez cu vorbe oribile, nu a mers. Am încercat să-l fac să nu îmi mai suporte prezența, nu a mers.

     Nici nu știu de câte ori l-am făcut să își piardă calmul ăla nenorocit pe care a ajuns să îl dețină, folosindu-mă de răutate și amintindu-i chestii oribile. Cum ar fi ruptura de Juli, ori când Noah a luat-o și a forțat-o să ne facă una cu pământul, ori când Julian era să se piardă pentru totdeauna din cauza lui Hazel în patima alcoolului– fără rezultat. Ne băteam zdravăn, apoi el se calma și continua să se țină după mine de la capăt. Fără să obosească. Fără să îmi arunce în ochi că sunt un nenorocit de primă clasă. Fără să renunțe nici măcar o singură dată și să își bage picioarele. Nu, a fost acolo zi și noapte, ori de câte ori a simțit că nu sunt bine. River s-a zbătut atât de mult pentru mine, iar când el a fost prins și nu a putut să alerge după mine după placul lui, Julian i-a luat locul.

     Și Dumnezeu mi-e martor că nu puține au fost dățile în care Julian m-a făcut să vreau să îmi iau gâtul. E adevărat că Julian îl are ca slăbiciune eternă pe River, dar relația dintre noi doi e nebunie perfectă. Ar renunța la viața lui pentru a mea în secunda în care și-ar da seama că de asta e nevoie ca eu să supraviețuiesc, dar nu a suportat nicicând ca eu să mă distrug. Iar pentru asta nu m-a menajat nici măcar o dată. Când el a văzut că eu nu reacționez la tot zbuciumul lui River pentru mine și că m-am pierdut în droguri, s-a năpustit asupra mea. Brutal și nemilos. Dacă River a lăsat după mine, Julian a jucat murdar ca de fiecare dată. Și m-a lovit unde mă doare fără să piardă nicio ocazie. Nu m-a slăbit deloc. De fiecare dată când l-am supărat rău pe River, ori pe Juli, ori pe ai noștri, am știut că urma o bătaie zdravănă între noi doi.