White Blood

34. O să aduc iadul în lume

     34. O să aduc iadul în lume.

     Ieșirea din Bronx e la aproximativ 500 metri distanță și noi rulăm roată la roată cu cel puțin 150 kilometri la oră. Așa am ținut-o prin tot orașul. Kike nu a luat-o nici măcar o dată înaintea mea și asta doar m-a ambiționat și mai tare. Știu că ar fi putut de mult să mi-o ia înainte și să mă lase în fumul lui, dar nu a făcut-o pentru că e vorba de mine și de siguranța mea. El știe că încă nu am rulat cu viteze foarte mari și dacă mi-ar fi luat-o înainte m-ar fi provocat. Ne uităm unul la altul și simt valul de adrenalină cum ne învăluie pe amândoi, apoi când aud sunetul pe care-l scoate mototul lui e joc terminat pentru mine. Accelerează și, maldita vida, sprintează, iar mototul lui mânăncă asfaltul. Se întâmplă atât de repede că nici nu pot să reacționez. Deci chiar își dorește cu ardoare să meargă la întrecerea aia. Atunci de ce eu i-aș lua bucuria? Trebuie să învăț să îmi ucid frica irațională, altfel nu voi putea trăi așa. Iese din oraș, se oprește și face o întoarcere spectaculoasă, apoi se oprește și își pune coatele pe ghidon, privindu-mă cum vin încet spre el. Rulez deja cu o viteză nesemnificativă și tot ce fac este să îl privesc. Îmi simt gura apă. Opresc în laterala lui dreaptă și îmi dau casca jos, zâmbindu-i. Nu vreau nicio clipă să aibă impresia că m-am supărat.

     — Așadar, vineri participi la întrecere, murmur și mă întind pentru a primi un sărut.

     Se întinde la rândul lui și mă sărută apăsat.

     — Abia aștept, răspunde extaziat și îmi trage cu ochiul, apoi mă sărută din nou cu poftă. O să fie o noapte de neuitat, bebé.

     Cum am putut să vreau să îi iau plăcerea aceasta?

     — O să fiu acolo pe margine să te susțin, spun și-l privesc cu sinceritate în ochi.

     Se uită profund în privirea mea și văd cum zâmbetul începe să-i rupă gura. E fericit. Kike e fericit și mi se pare ireal să-l văd așa. Mi se înmoaie inima.

     — De ce nu ești supărată că ai pierdut întrecerea dintre noi? Tu nu ai vrut să merg la cursa aia. Ce pui la cale, bebé?

     Acum începe să mă citească și-l las pentru că nu am nimic de ascuns. Surâd și-i fur un sărut scurt.

     — Mi-am dat seama că nu e corect să îți iau plăcerea doar pentru că mă tem să nu se întâmple ceva rău. Tu ești una cu motorul și nu ar trebui să simt frica asta irațională. Mi-am proiectat propria frică în tine și asta a fost greșeala mea. Îmi pare rău că am fost atât de irațională și că ți-am cerut să nu participi. Vreau să faci tot ce îți dorești, Kike, pentru că sunt convinsă că acum o să ai grijă de tine, deoarece știi că eu te aștept acasă.

     Ceva din tot ce am spus îi face expresia feței să alunece în extaz pur. Mă apucă de față și-mi aduce buzele în dreptul gurii sale. Ochii noștri se pierd unul în celălalt și pare că lumea se oprește în loc. Cad iar pentru el și cred că voi continua să o fac pentru tot restul zilelor mele. Ne respirăm unul pe celălalt și trec minute bune fără să ne mișcăm. Ochii lui sunt acum pierduți într-un milion de sentimente.

     — O să mă aștepți mereu acasă, bebé? Nu o să mai pleci niciodată? Nu o să mă mai lași singur nicicând?

     Și disperarea lui a lovit din nou. Și poate să lovească până la sfârșitul viețiilor noastre și nu o să mă obosească. Mereu voi avea energie să topesc acea disperare.

     — Nu voi mai dispărea niciodată. Nu te voi mai lăsa singur nicio noapte. Nu voi mai pleca departe de tine. Îți jur, Kike!

     Își lipește fruntea de-a mea, dar ochii lui m-au înlănțuit.