White Blood

15. A fost doar un vis sălbatic

     15. A fost doar un vis sălbatic

     Îmi deschid ochii extrem de speriată, privind cu nebunie în jurul meu. O liniște păcătoasă și niște raze puternice sunt tot ce văd și asta mă liniștește încet. Am visat accidentul. Și pe el mort. Sunt în continuare în brațele lui și îmi amintesc perfect că am continuat să rămân în poala lui. Nu mi-a mai vorbit după ce i-am spus de ce m-am întors acasă. Și-a băgat degetele în părul meu și mi-a așezat capul în scobitura gâtului lui, apoi și-a lipit buzele de fruntea mea rămânând cu ele acolo, multă vreme. Am știut că îl doare spatele oribil de tare. Am știut că are nevoie de somn liniștitor. Dar nu am putut. Și nu am vrut să plec de lângă el. Acum doarme atât de liniștit. Bandajele ar trebui schimbate, dar nu mă lasă inima să îl trezesc. Știu că este epuizat și mai știu și că dacă se va trezi își va lua tălpășița din casă, mergând la naiba. Îl privesc și mă pierd. Mă pierd într-un milion de amintiri, dar mă opresc doar la una. Cea mai oribilă. Cea mai dureroasă.
Mă pierd în amintirea acelui moment în care ne-am despărțit. L-am distrus atât de tare în clipa aia cu adevărul pe care i l-am dezvăluit. Niciodată. Niciodată nu l-am mai văzut atât de pus la pământ.

    "Sinners. Nenorocitul ăsta de loc. Stau în mijlocul barului privindu-l iar în ochi, în timp ce, de data asta s-a lăsat dus de val după două luni în care toate au vrut asta de la el. De data asta le-a cedat nenorocitelor care au tot umblat după el. Una dintre tipe îl încalecă, iar cealaltă îl îmbrățișează, privindu-l cu jind. Mereu s-a întors aici. Faptul că le lasă să-l atingă mă rupe în bucăți. Mă întreb de cât se întâmplă asta? Ori dacă l-am pierdut deja. Cu siguranță îl pierd în noaptea asta. Ultimele două luni au fost cele mai oribile din viața mea. Dar ultima aproape m-a ucis. Din clipa în care ne-am certat în sala de teatru din cauza geloziei lui față de Wilder și i-am că nu are încredere în mine, că mie nu îmi pasă dacă e în preajma femeilor cu care a fost împreună și că nu vreau să devină prea posesiv și gelos, Kike a început treptat să mă asculte. Iar asta m-a costat scump. A murit efectiv. Dar m-a ucis în același timp. Deoarece a început să fie viu și colorat doar când e cu alte persoane. Deși a fost aproape, l-am simțit la kilometri distanță în tot acest timp. Și m-a durut atât de tare lipsa lui. A fost prezent, dar atât de departe de mine. Am ajuns în punctul în care ne zâmbim amăgitor și ne aprobăm orice acțiune doar de dragul celor din jur. Dar amândoi suntem pe marginea prăpastiei.

     Toate care l-au dorit au început să îi dea târcoale, iar asta m-a înnebunit. Dar nu am reacționat. Deloc. În loc să fac ce trebuie, eu m-am retras. Dar m-am lăsat orbită de șarada pe care eu singură am căutat-o. Și am început să mă pierd în șoaptele veninoase pe care le auzeam pe la colțuri. Șoapte venite cel mai mult de la Wilder. Cum? Cum am putut fi atât de orbită și să nu văd ce am în față și lângă mine? Seara când ne întoarceam acasă amândoi de naiba știe unde, ne vorbeam, dar o faceam doar pentru că ne simțeam obligați. Practic am ajuns să ne lăsăm controlați de orgoliu. Și teatrul a continuat și în fața famililor noastre, dar naiba să mă ia dacă nu am devenit doi străini. Eu am ajuns să stau mai mult cu Wilder și trupa de teatru, iar el cu frații lui, Juli și prietenii noștri.

     În urmă cu o săptămână am spulberat tot ce am avut vreodată cu el. M-am lăsat prostită de Wilder și de cuvintele lui. Nu o să mi-o iert ori câte zile voi avea. De o săptămână caut să îi spun adevărul, dar mă doare atât de tare totul. Mă doare. Mă urăsc pentru tot ce am făcut. Din neîncredere, insecurități și tristețe acută. Stări pentru care doar eu sunt de vină. Pentru că, știu că, din clipa în care va afla tot ce am făcut, îl voi pierde pentru totdeauna. Iar în seara asta Wilder a crezut că eu vreau să repetăm experiența din urmă cu o săptămână. Nu am vrut. Nici măcar o nenorocită de secundă. Nici atunci. Nici în seara aceasta. Ce am văzut în ochii lui Kike în noaptea asta când nenorocitul de Wilder s-a retras din sărutul forțat, m-a terifiat. Atât de multă durere și dezamăgire. Și durerea se intensifică în inima mea tot mai tare când realizez că asta am văzut până acum în ochii lui. În astea două luni. Durerea acută și brutală. Pe care doar eu am pus-o acolo. Acum știu. Și mă doare inima mult prea tare.