Iartă-mă

Cap. 22

Toată camera se învârte cu mine! Mintea mi-a luat-o razna! Nu mai pot gândi, nu mai vreau să gândesc! Simt cum lacrimile îmi curg pe obraji ajungând mai jos de gât!

- Vă rugăm să vă liniștiți! Trebuie să nasteti și apoi ne vom putea ocupa de acestă boală! îmi spune o voce de bărbat.

- Dar fetița o să fie bine?! abia întreb.
- Da! Peste două săptămâni vom face cezariană și o vom ține la incubator sau așteptăm să nasteti la termen! Cum doriți dumneavoastră!
- Care sunt riscurile pentru fetiță?
- Dacă începeți citostaticele o pot afecta sau nu! Nu putem ști nimic sigur!
- Cum să o afecteze?
- Vorbim de un handicap sau ceva locomotor!
- Cât la sută este posibil?
- Nu avem de unde ști! Se poate să nu afectează deloc sarcina fiind avansată!
- Ați mai avut așa cazuri?
- Da!
- Care a fost finalul? Adică.. copilul..
- Sanatatos! A născut la termen prin cezariană, dar nu a avut nimic!
- Ok! Vreau să duc la termen! As dori să știu când pot pleca acasă?

Vorbesc exact ca un robot, pun întrebări multe, directe și precise, exact ca un robot!

- Vă sfătuim să mai stați câteva zile!
- Cat de grav este ce am?
- Destul..
- Ce grad?
- Ultimul!
- Nu am avut simptome..de ce?
- Cancerul nu doare! Singurele semne ar fii fost durerile de cap frecvente care devin mai severe, amețeli, greață, vărsături!
- Dar..
- Nu ați fii avut cum să vă dați seama fiind însărcinată!
- Cam cu un an în
urmă au început durerile de cap, dar munceam mult și am pus baza pe munca în exces sau stres!
- Doriți să-l chemăm pe iubitul dumneavoastră să-l informăm?
- Da! spun cu strângere de inima.

Încep iar să plâng numai la gândul că el va suferi știind că eu sunt bolnavă! Cum îi poți spune persoanei iubite așa ceva..n-ai cum!

- Ești bine? mă întreabă zâmbind.
- Stai jos! Hai..aici! îl indemn arătându-i scaunul de lângă mine!

Mă prinde de mână și mă mângâie cu degetul mare pe dosul palmei!

- Doamnei deja i-am spus! Trebuie să discutăm și cu dumneavoastră despre starea dânsei!
Alex da din cap afirmativ, dar nu spune nimic!
- Din păcate doamna are o tumora cerebrală și este destul de gravă!

Când mă uit la față lui Alex văd o stână de piatră care clipește de zece ori pe secundă și cum lacrimile îi curg fără milă! Nu spune absolut nimic, doar plânge cu mâna mea încă intr-a lui! Dar dintr-o dată aud cum șoptește într-una același lucru dând din cap neîncetat!

- Nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu, nu..

Plâng și eu și el neconsolati până când eu mă încumet să-i îndrept privirea spre mine!
- Iubitule, o să fie bine! Bine?! Te rog spune-mi ceva!
Mă privește plângând și suspinând într-una până când îmi ia fața în palmele lui și mă sărută! Cade în genunchi în fața mea și-mi prinde burtica cu palmele punându-și apoi capul pe picioarele mele continuând să plângă!
Când îmi ridic privirea observ că suntem singuri în cabinet! Doctorii ne-au lăsat să ne calmam!

- Te rog, te rog, ridică-te! Spune ceva! Orice!
- Nu vreau să te pierd! Voi muri fără tine!
- O ai pe micuță! Nu ai voie să mori și nici eu!
- Ce fac eu fără tine? Cum o cresc? Ce-i pot oferi eu? Numai tu poți! Nu poate să cresca fără mamă! Nu, nu, nu..nu poate! Și nici eu fără tine!
- O să fiu bine! Nu este chiar așa de grav! mint eu.

După ce ne mai calmam îl chem înapoi pe doctorul Gelger și îl rugam să ne mai explice ce putem face!
Cea mai importantă este fetița noastră! Ea trebuie să fie bine, sănătoasă! Apoi urmez eu!

- Doamna Evelyn a acceptat să ducă sarcina la final chiar dacă face citostatice! Cred că va informat!
- Asta ce înseamnă? întreabă Alex.
- Adică facem cezariană cât mai târziu putem! După ce trece de săptămâna treizeci si șapte nu mai este niciun risc de cezariană!
- Le vreau pe ambele bine!
- Cu cât începem mai repede cu atât va fii mai bine! Dar nu pot promite nimic! Nu sunt Dumnezeu! Sunt medic!
- Dar va fii bine, nu?! insistă Alex.
- Vom face tot posibilul!

Timp de două luni jumătate am făcut chimioterapie și părul meu a început să cadă! M-am tuns scurt și eram tot mai deprimata! Am plâns mult, la fel și Alex, Maria, chiar și Theodor! Pana la urmă a venit ziua când am născut o superbă fetiță! A moștenit ochii mei, restul este tot a lui Alex! Este sănătoasă și veselă!
Am continuat cu chimioterapie încă cinci luni, apoi am avut o intervenție!

Acum, la un an de la operație, am părul mai lung, am început să mă simt mai bine fizic, dar și în pielea mea! Alex a muncit, dar a fost alături de mine și de Alexia, fetița noastră care este copia fidelă a lui Alex! Are un an și jumătate aproape și ne umple viața cu veselia ei! Sunt împlinită intr-un final! Am tot ce mi-am dorit, chiar dacă acestă boală cruntă mi-a umbrit sufletul! Am avut momente când nu mă simțeam bine sau chiar aveam impresia că nu mai sunt suficientă pentru iubitul meu! Am avut schimbări de dispoziție, eram nervoasă, mă certam cu toată lumea, câteodată când Alexia plângea nu mai aveam răbdare și plângeam odată cu ea!

Acum suntem bine! Nu mai este boala care să fie între noi și ne trăim viața! Toate proiectele sunt în desfășurare! Am vrut să trec totul pe Alex, în caz că se intampla ceva cu mine, dar el a spus că sunt a fiicei lui! El va dezvolta numai pentru ea, iar când ea va împlini vârsta va deveni proprietar! Sper să apuc să o văd crescând, să mă bucur de tot ceea ce avem!

Eu am crescut la orfelinat, n-am avut nimic și am plecat de la zero! Când am avut impresia că totul s-a rezolvat, acestă boală nemiloasă m-a răpus!

Banii nu m-au salvat! Credeam că dacă voi avea bani totul este rezolvat, dar din păcate nu te ajută când corpul tău este răpus de o boală!

Când am început să mă simt tot mai rău i-am scris iubitului meu o scrisoare și una fiicei mele!

Iubitul meu,
Te-am iubit din prima clipă și ți-am promis că mereu voi fii cu tine, dar din păcate viața vrea altceva și eu m-am luptat până când corpul meu a cedat! Ești iubirea vieții mele și ne vom regăsi în viata de apoi! Iartă-mă că nu am mai putut lupta mai mult de atât! Iartă-mă că te-am părăsit când aveai mai mare nevoie de mine! Adu-ți aminte de mine cum eram când m-ai cunoscut, nu ceea ce am ajuns!
Te ador! Te iubesc!
Iartă-mă!

Scumpa mea fetiță,
Sper să-ți aduci aminte de mine cât de cât, dacă nu sunt sigură că tatăl tău o să îți povestească mereu despre mine și atunci când vei citi aceste rânduri să mă cunoști îndeajuns!
Din păcate viața mea s-a sfârșit destul de repede și nu am mai apucat să-ți fiu alături în momentele cele mai importante a vieții tale! Trăiește-ți viața așa cum simți, fii fericită și împlinită! Iubește, suferă, traieste! Mereu mi-am dorit o fetiță căreia să-i fiu cea mai bună prietenă, să-i fiu complice și confidenta, dar viața a avut alte planuri pentru mine!
Nu vreau să plângi pentru mine, eu în ultimii ani de viață am fost cea mai fericită femeie și mamă!
Bucură-te de viață și nu regreta nimic!
Te iubesc, dragostea mea! Ai fost cel mai dorit și iubit copil și sunt convinsă că viața va fii bună cu tine!