Iartă-mă

Cap.6

Am făcut acel duș împreună! M-a atins doritor și chinuitor de lent! Peste fiecare loc pe unde trecea cu buretele mi se infiora pielea, dar ne-am limitat la atâta! Nu știu de ce sau cum de, dar mi s-a părut al naibii de sexy tot ceea ce se petrecuse în acea baie!

Mă îmbrac intr-o pereche de pantaloni de trening albi mai largi și în sus un maieu alb mai scurt ce-mi scoate în evidență talia care e destul de subțire în comparație cu fundul meu!
- Mmm! Ești sexy! șoptește aplicându-ma de talie plimbându-si o mână pe un sân.
Încep să râd lasandu-mi capul pe spate puțin sprijinit pe gâtul lui privindu-l cum îmi admiră partea atinsă de el.
- Mă ajuți cu bagajul, te rog.

Îmi ridică micuțul geamantan și se îndreaptă spre un Jeep Wrangler roșu și eu rămân surprinsă! De unde are un simplu șofer bani de așa o mașină, dar nu întreb deocamdată nimic de genul acesta.
- Credeam că mergem cu mașina de la firmă?
- Nu! A zis Maria să luăm o furgoneta de acolo! Nu sunt comode pentru un drum așa lung și atunci m-am hotărât să vin cu mașina mea!
- Este superba! N-am condus un jeep niciodată, nici măcar nu am deținut unul!
- Tu ai Porsche Macan sau Cayenne?
- Macan! O dată mi-ai văzut mașina..
- Da! O dată a fost suficient să te văd și pe tine! spune rânjind.

Scutur din cap la amintirea primei noastre întâlniri si-i zâmbesc muscandu-mi buza inferioară.
- Dacă ai ști cât mă excitant e gestul ăsta! spune linganu-si buzele.
- Voi alimenta eu! schimb subiectul.
- Nu e nevoie! spune râzând cât îmi deschide portiera îndemnându-ma să urc.
Nu mai spun nimic! Nu-mi place să insist pe un lucru, dar voi face în așa fel încât nu va ieși în pierdere.

- Îmi dai acum adresa de unde trebuie să ajungem?
- Da!

Îi spun exact strada și numărul pentru a-l putea introduce pe gps.

Se apleacă spre mine prinzându-mi bărbia cu degetele apoi îmi sărută buzele, iar cealaltă mâna mi-o înfige în coapsă.
Las un geamăt să-mi scape printre buze și-mi simt corpul tresarind! Am o reacție ciudată la fiecare atingere!

- Va fii un drum lung! șoptește și se retrage, dar nu înainte de a-și trece limba peste buzele mele.

Mă uit la umflatura ce i se ivește în pantaloni ca apoi să-mi ridic privirea spre a lui! M-a observat și râde!
- Rizist! spune zâmbitor.
- Ihm! mustacesc la afirmația lui.

Parcurgem foarte puțin din drum în liniște! Alex este foarte vorbăreț și poate susține orice subiect discutam!

- Spune-mi despre tine Alex! mă trezesc eu să îmi încerc norocul.
Până acum a vorbit depre toate prostiile, dar să vedem dacă mai este și cu viața lui.
- Ce să-ți spun? Vârsta o ști, de la Maria, râde el, am absolvit facultatea de construcții! Asta nu știai deoarece nu știe nimeni de la locul meu de muncă.
Rămân surprinsă cu ochii căscați de uimire.
- Poftim? Și de ce șofer?
- Sunt din Chicago, am urmat universitatea din Pennsylvania și la scurt timp m-am mutat aici! Aveam nevoie de bani, așa că m-am angajat foarte repede la Maria!
- Adică numai de câteva săptămâni ești prin zonă!
- Da!
- De ce ai ales Boston?
- Am un prieten din facultate, Marco, cu el și locuiesc și cu iubita lui!
- Nu vreau să para interogatoriu, dar..de unde ai avut bani pentru mașina asta?
- Mi-a luat-o tatal meu înainte de a absolvi!
- Siii..de ce nu te-ai întors acasă? continui văzând că e deschis.
- Mama a avut un accident..când eram în anul doi al facultății, face o pauză mai lungă oftand, dar imediat isi revine! Nu prea mă înțeleg cu Tony, tatăl meu! L-am considerat responsabil pentru accident. Doar mă întreținea pentru a termina studiile! Și a crezut că dacă îmi cumpăra mașina asta o să-l ierte și mă voi muta acasă!
- Îmi pare rău! nu prea am ce să spun în astfel de momente.
Să uită la mine zâmbind și-mi prinde coapsa cu mâna lui strângând puțin.
- Și tu?
- Eu ce?
- Văd că ai o verigheta!
- Da, spun privindu-o zâmbitoare! Când aveam nouăsprezece ani mi-am cunoscut soțul! Șaptesprezece ani am fost împreună, a fost un bărbat afectuos, dar, îi plăcea distracția! M-a înșelat, l-am prins și..acum suntem în divorț!
- Cu scandal? întreabă sceptic.
- Nuu! Chiar deloc! Am discutat și..totul este amiabil!
- Ești din Boston?
- Am crescut la orfelinatul din Boston! Nu știu cine sunt părinții mei și nici nu m-a interesat vreodată să aflu! Am fost colegă cu Maria de cameră și de când ne știm suntem prietene! Ea a fost mereu familia mea!
- Waw! N-am știu că ați crescut la un orfelinat, nici nu m-aș fii gândit vreodată!
- La optsprezece ani am primit o sumă mizera și am părăsit orfelinatul. Eu mereu am aranjat părul fetele sau le făceam machiaje, așa că am decis să mă angajez într-un salon! După un an aveam foarte mulți bani deoarece este o meserie bănoase și am strâns cât am putut! Maria deja îl cunoscuse pe Theo, soțul ei care mi-a oferit o cameră în casa lui și așa am reușit să strâng cât mai mult! Apoi mi-am luat primul salon, în chirie inițial apoi..m-am extins!
- Ești o femeie isteață și descurcăreata!
- Viața te împinge..
- Nu! Caracterul!
- Mulțumesc! spun parcă rusinata.
- Câți ani ai?
- Nu ști?! îl întreb amuzata.
- Păi după calcule..dacă la nouăsprezece ani l-ai cunoscut pe viitorul fost soț..și..
- Aoleo! Credeam că ai aflat de la Maria nu din povestea mea!
- Nu! Treizeci si șase?
- Ihm!
- Nu-ți arăți vârsta! Ești foarte frumoasa! se uită la mine insistent.
- Fii atent la drum! îi spun amuzata.

Pe la ora sase seara ajungem și noi! Am plecat destul de târziu având în vedere cele întâmplate de dimineață!
Am închiriat un apartament în apropierea spațiul ce-l voi renova, iar acum că am un expert constructor alături, sunt convinsă că va fii mai simplu! Trebuia să tot întreb pe Maria sau Theodor de tot felul de materiale sau pe cei ce se ocupă și era dificil să jonglez și cu ceea ce voiam eu!