2087

~Capitolul IV~ Misiunea

Ma asezasem in pat, la fel ca si ceilalti, dar doar facandu-ma ca dorm. Dupa vreo ora am plecat spre oras. Am gasit un loc parasit, care era intr-o parte a orasului prin care nu prea trecea lume. M-am concentrat asupra unei pietre, incercand sa o fac sa leviteze, dar nu reuseam deloc. La un moment dat vad pe cineva care venea spre mine. Nu stiam cum sa scap, dar am vazut o bucata de lemn. M-am urcat pe ea, si am facut-o sa zboare. Eram foarte mandru ca am reusit, dar abia apoi mi-am dat seama ca pot face lucrurile sa leviteze doar daca am motivatie sau o dorinta foarte mare de a face acel lucru. Nu era chiar asa greu. Zburam pe acea bucata de lemn, dar am inceput sa ma gandesc la altceva, si mi-am pierdut echilibrul. Cadeam in gol. M-am lovit de un stalp, si am cazut pe strada.

Dimineata, cand m-am trezit in camera, am realizat ca era doar un vis. Nu puteam sa spun nimanui secretul meu. Am incercat sa vorbesc cu Jack, prietenul meu, dar pe cand sa-i spun ne intrerupe unul din sefi.

-Pregatitiva, in 5 minute ne intalnim in sala de antrenament. Astazi veti merge in prima misiune.

Fara sa mai stau pe ganduri, imi iau costumul si plec. Fiecare am primit cate o arma. De data asta era una adevarata, deci daca imi impuscam din greseala un coleg... Sincer, eu nu trageam foarte bine cu arma. Sa zicem ca vreau sa trag intr-o tinta, dar nimeresc peretele de langa... Am facut niste exercitii dupa care am plecat. Am luat trenul de pe acoperisul bazei. Din nou acel tren enervant, pe care aproape il pierd de fiecare data. Totusi de data asta am urcat din prima. Era plin de soldati, deci la aceasta misiune participau si cei mai vechi membrii din trib. Eram hotarat, si mai ales pregatit pentru misiunea asta, dar totusi nu stiam ce va trebui sa facem.

Ajunsi acolo ne-am impartit in 3 grupuri. Parca toti stiau ce au de facut, doar eu nu. Au luat-o la fuga, iar eu normal ca m-am luat dupa ei. Ne indreptam spre un oras. Acolo era o adunare de triburi, dar participau si cei fara. In momentul acela am realizat ca noi trebuia sa ii omoram pentru lideri... Nu puteam sa omor niste oameni nevinovati, dar mai ales sa-mi omor parintii.. Aveam un plan. M-am facut ca intru intr-o casa pentru a lua ostatici, dar defapt imi cautam parintii. Nu erau acolo. Cred ca i-am cautat vreo 10 minute in continu. La un moment dat ceilalti si-au dat seama ca i-am tradat. Am inceput sa fug, dar m-am impiedecat de ceva si am cazut. Am crezut ca nu mai scap, dar cineva m-a ridicat. Era tata.

-Tata, traiesti!

-N-avem timp fiule, grabeste-te! Trebuie sa ajungem la mama.

Am luat-o la fuga amandoi. La fiecare colt erau soldati. Pe cand sa scapam apare cineva. Era Jack.

-Jack! Ce bine ca te-am gasit. Mai stii cand i-am auzit pe lideri? Deja au inceput sa omoare oameni.

-Da stiu.. Si eu am incercat sa fug. Nu voiam sa omor oameni.

-Bun, sa mergem sa iti gasim familia.

Jack se opri.

-Familia mea... Nu mai e... Au fost omorati acum cateva minute. Hai sa fugim! Trebuie sa scapam, deja stiu ca i-am tradat!

Si am pornit din nou... Nu gaseam nici un om, dar mai ales, n-o gaseam pe mama. Am intrat intr-o cladire ca sa ne-ascundem.

-Erick..

-Ce e tata?

-Vino sa vezi ceva.. veniti amandoi.

Dupa o cutie era mama. Au omorat-o. Era impuscata in inima. Sangele ei mi se scurgea pe maini... Cea care m-a crescut, omorata de colegi... In momentul acela am scos arma, si am iesit pe usa. Mergeam dupa lideri, voiam razbunare. Dar ma striga Jack.

-Erick, stai! Nu ai nevoie de ajutoare?

-Normal ca am prietene. Multumesc ca imi esti alaturi..

Apare si tata.

-Stai Erick, promit ca o vom razbuna pe mama ta. Ai cumva o arma si pentru mine?

-Nu, dar stiu unde vom gasi. Avem si noi nevoie de ceva mai puternic. Sa mergem!