~Capitolul III~ Noi secrete

89 4 0
                                    

Ma pregateam de antrenament, cand am vazut ca treceau niste oameni prin camera noastra. Spre surprinderea mea erau liderii Pandorei. A fost prima oara cand i-am vazut. Era normal ca m-am dus sa-i spionez... Au intrat intr-o camera mai ciudata in care inregistrau ceva.

"-O sa scapam de toti oamenii fara trib, la fel si de triburile inutile. Colaborarea noastra cu Tribul Razbunatorilorne va fi de folos.

-Da.. Vom scapa mai ales de Tribul Inteligentilor , Tribul Vanatorilor , Tribul Neinfricatilor ... Nu ne sunt de folos.. Adica ce rost are sa fii inteligent cand putem folosi oameni cu mutatia SNP, sau ce rost are sa vanezi cand legea interzice sa omori animalele?

-Si cu Neinfricatii? Ce motiv le vom da oamenilor sa creada ca e nevoie sa scapam de ei?

-Pai exista..."

Si in momentul ala m-a intrerupt un prieten, spunandu-mi ca daca afla cineva ca ascultam liderii voi fi omorat. Am plecat amandoi spre sala de antrenament. Tot timpul ma gandeam ca trebuie sa fac ceva, sau mama si tata vor fi omorati.

Ajuns la antrenament, liderii m-au pus si pe mine in linie cu ceilalti. Ne-au explicat tot felul de reguli...

-Aici nu va ramane toata lumea. Fiecare trebuie sa fie la limita, sau va fi exclus din trib. Toti veti face fata antrenamentelor si simularilor, iar pentru asta veti primi puncte. Limita va fi 40 de puncte. Doar cei mai buni vor merge in misiuni.

-Bun, le-ai explicat destul. ~intrerupe celalalt lider~ Sa trecem la antrenament!

Si am inceput. Dadeam toti in sacii de box, si invatam tot felul de miscari. Era placut, dar dureros.. Ne curgea sange din pumni. Totul era bine, pana cand se aude o voce.

-Erick si Jason, voi veti fi primii care vor lupta.

Jason era musculos, si mult mai inalt decat mine. In ziua aceea m-a batut rau... Totusi din cate imi amintesc m-am putut ridica in picioare, deci n-am fost dat afara.

Cu timpul, am facut si eu puncte, si am ajuns la limita. Eram foarte fericit. Veni si ziua simularii. In tren am primit fiecare cate o arma.

-Are gloante adevarate? ~intreb eu~

-Normal ca nu, sunt doar sageti paralizante.

Cand sa coboram, unul dintre sefi ne-a informat ca vom lupta contra Neinfricatilor in aceasta simulare. Si ei aveau acelasi echipament. Nu ne temeam de ei, dar pentru a castiga trebuia sa ii impuscam pe toti si sa le luam esarfele fosforescente din buzunar.

Incepe simularea. Baza noastra era pe o cladire dintr-un oras parasit, iar a lor era pe un teren de football. Echipa noastra s-a impartit in 2 grupuri, iar cu fiecare era cate un lider. Un grup plecase inspre terenul de football, iar celalalt spre cladirea de langa. Recunosc ca eram speriat, si nu voiam sa fiu impuscat, chiar daca acel glont nu imi cauza moartea. Am inceput sa ma gandesc ca trebuie sa imi salvez parintii, asa ca am continuat, si am impuscat o gramada de inamici, la sfarsit avand cele mai multe esarfe, deci puteam merge in misiuni.

A doua zi, ne-am trezit de dimineata. Aveam de ajutat niste oameni fara trib. Eram surprins, fiindca ieri auzisem liderii Pandorei vorbind desre eliminarea celor fara trib. Dintr-o data apare mama pe strada, facandu-mi semn sa ma duc pana la ea.

-Mama! Mi-a fost dor de tine.

-Mai incet Erick, sa nu te vada ceilalti. Stiam ca vrei sa alegi tribul asta... Vreau doar sa-ti zic ceva. Ti s-a intamplat pana acum vreun lucru ciudat?

-Cam ce ar trebui sa se fi intamplat?

-Vreo chestie paranormala? Sa zicem care are legatura cu SNP?

Si i-am povestit mamei despre ce s-a intamplat la testul de reflexe.

-Erick, nu te-a ajutat nimeni, tu ai facut asta. Si tu ai SNP... Imi pare rau ca iti spun asta doar acum.

-Dar de ce nu am avut pana acum simptome?!

-Erick, mutatia se dezvolta la 14 ani.

-Totusi, cum de am SNP? Doar tu si tata aveti trib.

-Erick.. Ai fost adoptat... Defapt nu chiar... Cand erai mic, te-am gasit pe strada. Mama ta a fost omorata de catre Razbunatori. Sa stii ca ei sunt in colaborare cu liderii Pandorei.

-De asta i-am auzit vorbind ieri despre asta.

-Te-ai riscat ca sa ii asculti?

Si dintr-o data ma striga prietenul meu, spunandu-mi sa ma grabesc, fiindca vine seful.

-Pa mama, ai grija de tine. Promit ca va voi salva.

-Erick.. Inca ceva, nu iti folosi mutatia de fata cu cineva.

Si am plecat spre baza tribului meu, impreuna cu ceilalti. Nu eram suparat pe mama, ba chiar ma bucur ca m-a salvat. Trebuia sa imi ascund bine mutatia...


2087Unde poveștirile trăiesc. Descoperă acum