Pana la sfârșitul nebuniei 🔞 Vol 3

Capitolul 31

Max:

Știți ce sunt sălile de așteptare din spital?
Iad.
Ce trăiești în ele e tortura curata,iar eu in momentul de fata o simt din plin și cred ca mai am foarte puțin și am sa înnebunesc,pentru ca agori mou e intr-o sala de operație si nimeni nu vine sa ne spună ceva.
Agonia ce o trăiesc de cateva ore,este cumplita. Cu toate ca sunt construit ca sa indur orice,cand vine vorba de ai mei sunt terminat.
Am condus ca un nebun pana aici. Un drum ce il faci in aproape 3 ore,eu l-am făcut intr-o ora jumătate. Capul de atunci și pana acum îmi bubuie ingrozitor,iar luminile puternice din încăpere imi irita ochii si ii simt cum ard dureros in cap.
Oftez si imi strang ingerasul in brate in timp ce asteptam un doctor sa isi faca apariția,pentru ca răspunsul lui e cel ce o sa ma ridice în Rai sau o sa ma coboare in Iad.
Inspir si expir superficial,dar doar pentru ca trupul meu face lucrul asta din reflex,altfel nu stiu daca as fi capabil sa il fac. In clipa asta nu sunt capabil nici măcar sa gândesc,fiindca durerea imi rupe pieptul si imi tine sufletul intr-o agonie continua,iar dacă nu intra nimeni cat mai curând pe usa aia nenorocita ca sa ne spună ceva si sa pună capăt infernului ce s-a dezlănțuit in mine,cred ca am sa turbez.
-Shhh...spun incet si o mangai pe spate cand trupul i se cutremura.
"Ma omoara! Ma omoara durerea ei si ma omoara privirile îndurerate ale copiilor mei. Sunt in Iad,asta e clar."
-Max...imi suspina numele si ridica capul din pieptul meu.
Inspir adânc si ii sterg lacrimile de pe obraji.
-Nu poate sa...
-Nici sa nu o spui sau măcar sa o gândești psychi mou,o intrerup brusc si nu o las sa-si ducă vorba pana la capat. E Seth...despre ce vorbim?intreb pe un ton egal,deși ce simt inauntrul meu nici măcar nu poate fi descris în cuvinte.
O privesc si simt cum ma sfasii pe dinauntru,apoi imi țintesc ochii pe copii mei si din nou mi se rupe sufletul. Inafara de Hades care a rămas acasă cu Dionys,Rhea si Cleo,ceilalți au venit cu noi. Zeițele mele se tin de Ares ca de un stâlp de sustinere sau ca de o ancoră ce le tine in viata,în schimb Sandra e pe un scaun si plange încontinuu. E in soc. Nici nu vreau sa ma gândesc la ce a fost nevoita sa ia parte. Il fixez pe agori mou cu privirea,iar ochii lui ard în cap la fel ca ai mei,dar acum nu ard de placere,acum o fac de chin si de durere.
"Dumnezeule! Nu stiu de ce sunt capabil sa fac,dacă doctorul ce o sa intre pe usa aia blestemata nu o sa-mi spună ce vreau sa aud despre Seth."
Inchid ochii si incerc sa-mi calmez inima ce imi bubuie dureros de tare in piept,apoi imi strang ingerasul mai tare la piept atunci când incepe sa tremure si ma gândesc ca trebuie sa raman puternic in toata agonia ce s-a abătut asupra noastră. Dacă si eu clachez,ne-am dus dracu toti.
-Linisteste-te psychi mou. Totul va fi bine. E un Chronis,la dracu!
-Da...dar nu sunteți indestructibili,Max...
Se agata de gatul meu si durerea se accentuează mai tare in pieptul meu cand o vad toata plansa. Citesc atat de mult chin si suferinta in ochii ei angelici incat simt efectiv cum calvarul ei curge prin mine si ma rupe. Ma rupe si simt ca mor.
"Mor la dracu!"
-Nu...nu suntem,dar nici nu ne lasam doborâti atat de usor,raspund si ma aplec sa o sarut pe frunte. O sa fie bine,soptesc,deși nu am nici cea mai vaga idee dacă o sa fie sau nu.
Minutele trec,iar agonia continua pana in clipa în care intorc capul atunci cand ușa se deschide intr-un final si un doctor ni se alatura. O vad pe Sandra cum sare in sus ca arsa de pe scaun si il privește cu speranța,iar toti ai mei isi tin respiratia in așteptarea răspunsului. Eu in schimb il omor din priviri cand ii vad privirea goala de zici ca nu mai e uman.
"Dumnezeule! Criminal in serie ma fac dacă nu imi spune ce vreau sa aud."
-Domnule Chronis? Pot sa discut cu dumneavoastră intre 4 ochi?
Imi i-au privirea de pe el si ma uit la ai mei cum ma privesc cu speranța.
-Doar dacă vrei sa mori,replic pe un ton atat de jos,incat simt si eu pe pielea mea undele intunecate.
"Stiu...ma transform,dar nu pot sa infranez monstrul ce râvnește in mine dupa vărsare de sânge,dacă răspunsul lui nu o sa fie pe placul meu."
-Va rog,spune oftând si ridic dintr-o sprânceană cand il aud.
-Ma rogi sa ce? Sa te omor? Pentru ca am sa o fac cu tot dragul dacă agori mou nu e bine,i-o trantesc si clatina din cap.
Inspira adanc si il vad cum se pregătește sa-mi dea vestea ce o sa ma trimita pe fundul Iadului sau o sa ma ridice în inaltul Raiului.
-E bine. Acum e la recuperare,ofteaza.
Inchid ochii pentru o clipa si imi dau voie sa respir in voie.
-A fost la limita dintre viata si moarte,dar a avut noroc ca ambulanta a ajuns la timp.
Rasuflu usurat cand il aud si simt cum ma eliberez de toate. Iadul i-a sfârșit,iar agonia si chinul imi eliberează sufletul.
-Vreau sa il vad,spun si clatina din cap.
-In curând. Acum e încă inconstient si se afla la terapie intensiva. Am sa trimit o asistenta dupa voi atunci cand am sa-l mut intr-un salon.
-Nu înțelegeți,harai ca un turbat. Trebuie sa-l vad,continui printre dintii inclestati si ma oblig sa-mi infranez dorinta de a ma repezi spre el si de a-l obliga prin cele mai chinuitoare cai sa ma ducă la agori mou.
Ofteaza.
-Bine,dar doar dumneavoastră,spune intr-un final.
Aprob cu o mișcare a capului,dupa imi sarut ingerasul pe frunte. O pun pe un scaun si ii i-au obrajii în palme.
-Stai aici. Ma intorc imediat. Bine?intreb si ii sterg un rand de lacrimi.
Incuviinteaza pe mustește și ma aplec sa o sarut cast pe buze.
"Stiu ca e copleșită de emotii si o inteleg. Dupa atâta agonie,sa fii eliberat deodata de ea,e o binecuvântare."
Ma îndrept de spate si il urmez pe doctor. Ma conduce pana in fata ușilor de la terapie intensiva,iar cand pasesc dincolo de prag,pasesc pana in dreptul patului unde e ținut agori mou. Ma blochez cand il vad conectat la tot felul de aparate si prind bara de la capătul patului intre degete,apoi uit cum sa respir cand vad monitorul din dreapta lui cum ii monitorizează bataile inimii.
-La dracu agori mou!marai cu durere. Deschide ochii dracusorule. Nu te lasa si fii dracu un impielitat pana la capat exact asa cum te știu.
Strang tare din dinți cand agonia incepe din nou sa facă prapad in mine și imi simt maxilarul cum imi zvacneste cu putere.
-Daca nu te trezești am sa fiu foarte furios pe tine,Seth. Iar lucrul asta e de rau...e de foarte rău,agori mou...si tu știi prea bine asta. M-ai înfuriat de multe ori și cu toate astea ti-am trecut nebuniile tot timpul cu vederea. Insa de data asta n-am sa-ti accept nebunia. Am sa vin după tine și te mananc,Seth dacă nu iti revii.
-Domnule,aud vocea unei asiatente. Nu mai puteți sta aici,continua si intorc capul spre ea,apoi o omor din priviri. Va rog,imi cere si inspir brusc.
Fac un pas în spate pentru ca nu am încotro si trebuie sa ies de aici,dar imi mai privesc o data baiatul.
-Dracusorule,ai fost întotdeauna un incapatanat,in orice privința. Sa nu dea dracu sa ma dezamăgești tocmai acum,Seth...mai spun si ma intorc pe calcaie,dupa pornesc pe urmele asistentei.
Durerea din pieptul meu se transforma in furie cu fiecare pas pe care il fac si creste pana atinge cote colosale.
"Respira Max...doar respira..."
Cand ajung înapoi în camera de tortura,ingerasul se agata de gatul meu de cum ma vede si incepe sa planga.
-Cum e?intreaba suspinând.
-E bine. Trebuie sa fie bine. Nu l-am batut niciodata,dar cand o sa se trezească am sa ii rup capul pentru toata sperietura si agonia prin care ne pune sa trecem în momentul asta.