Baietii au obosit si au venit si ei pe marginea rampei.
-Nu mai pot. Spune Luca, asezandu-se langa Kendra.
-Nici eu! Spune Dylan, asezandu-se intre noi.
-Prinde-ti! Spune Kendra, aruncadu-le doua sticle cu apa.
-Mersi! Spun ei.
-Si ce facem maine? Intreaba Kendra.
-Surpriza. Spune Luca.
-Hai, spune-mi!
-Party! Ce mai? Spune Dylan.
-Party? Intreb eu.
-Maine e ziua Kendrei.
-Ohh.
-Party ca de obicei? Intreaba Luca.
-Normal! Spune Dylan.
-Stam pana tarziu azi? Intreaba Kendra
-Pai...
-Va rog.
-Eu stau. Spune Dylan
-La mine nu se pune problema. Spune Luca.
-Eu trebuie sa ii sun pe ai mei. Spun eu si ma ridic.
-Ok. Spun ei.
Ma indepartez si caut in agenda numarul lu mama.
***[Convorbire telefonica]***
-Hei, mama.
-Hei, scumpo! S-a intamplat ceva?
-Vroiam sa te intreb daca pot sa stau pana tarziu azi.
-Ahh, pai...poti.
-Pe bune?
-Mhm.
-Bine, mersi!
-Sa ai grija de tine!
-O sa am!
-Bine. Pa scumpo.
-Pa mama.
Inchid telefonul si ma intorc la ceilalti.
-Deci? Ma intreaba Kendra uitandu-se la mine.
-Deci, ce vom face?
Imi zambeste.
-Hai, sa ne plimbam! Spune Kendra si il ia de mana pe Luca.
-Hai sa mai stam cata! Spune Luca si o trage pe Kendra pe skateboard langa el. Se sarutau, iar eu si Dylan ne uitam la ei.
-Decat sa va holbati asa la noi, ce ar fi daca ati face si voi la fel? Spune Luca vizibil deranjat. Dylan se uita la mie si imi zambeste, dupa care se intoarce la Luca.
-Voua va sta chiar bine impreuna, nu-i asa Evelyn?
-Da. Chiar va sta bine impreuna.
-Multumim! Dar pe bune acu' nu va mai holbati asa. Spune Luca.
-Bine, gata! Mergem sa ne plimbam pana terminati voi. Spune Dylan ridicandu-se. Ma ridic si eu si plecam de acolo.
-S-a cam suparat. Spun eu.
-Ii trece!
-Mda.
-Auzi, cica sa facem si noi la fel.
-Mda, de parca noi am fi impreuna.
-N-o sa vada asta. Eu te plac doar ca amica.
-Si eu pe tine, doar ca amic.
-Si atunci, la ce se asteapta idiotu' ala?
-Se pare ca la saruturi.
-Las ca ii trece.
Wow....ce direct a fost! A spus ca ma place ca amica. Si eu il plac ca amic...sper ca doar ca amic. De ce ma framanta replica cu "Eu te plac doar ca amica"? Pentru ca il placi, idioato!
-Si ce mai zici? Ma intreaba el, trezindu-ma din gandurile alea.
-Nimic nou. Tu?
-La fel. Si...vi maine la petrecere?
-Mda. Nu am ce face acasa.
-Dar sti ca petrecerea e la mi e acasa, nu?
-Da.
-Da? De unde?
-De acum cateva secunde! Spun si rad. Rade si el. Ce ras dragut are.
-Macar sti.
-Pai da. Ne oprim si ne asezam pe o banca.
Tacere, tacere, tacere, tace....
-Si ai avut vreun iubit?
-Da, adica, n-a fost iubit pentru ca doar vorbeam si ne plimbam prin parc.
-Fain.
-Tu?
-Pai, am avut.
-Multe?
-Eh, mai conteaza?
-Daca nu vrei sa-mi spui...
-Daca iti zic, o sa ma critici.
-Nu o s-o fac.
-12.
-Wow!
-Vezi?
-Dar nu te-am criticat!
-Stiu, multe.
-Si...au fost doar placeri?
-Mda. Spune el aprinzandu-si o tigara.
-Adica, nu ai tinut la niciuna cu adevarat?
-Nu am tinut. Unele erau prea proaste, altele se lasau prea usor si sincer sa fiu nu-mi plac genul asta de fete.
-Si Barbie?
-Ea era pentru imagine mai mult. E toata silicon, ca si rotile mele de la skate pe care le schimb cam des.
Nu mai zic nimic si imi indrept privirea in jos.
-Vrei? Spune el intindandu-mi tigara. O iau si trag un fum dupa care i-o dau inapoi.
-Daca vrei poti sa o fumezi tu. Spune el intindand tigara inapoi spre mine.
-Nu, mersi.
-Sigur?
-Sigur.
-Bine.
-De cat timp fumezi?
-Din a 7-a.
-Wow!
-Dar tu?
-Pai, de vreo 5 luni. Si nu prea fumez, din cate ai vazut.
-S-asa nu-s bune.
-Atunci de ce fumezi?
-Ma relaxeaza, ma ajuta sa ma linistesc, imi dau o stare de liniste, deci...nustiu cum sa-ti explic. Sunt ca si calmantele.
-Inteleg.
-Chiar?
-Da. Si eu tot de asta fumez, dar nu prea am atatea motive incat sa fiu asa nervoasa, suparata. De ce esti trist, mai mereu?
-Pai, m-am apucat de fumat cand au murit ai mei. Eram distrus, Luca m-a mai pus pe picioare, dar nu prea a reusit. Iubite mi-am tot facut, in speranta ca voi gasi o fata care sa ma iubeasca si sa o iubesc. Isi apleaca privirea in jos. Imi pun mana peste a lui. Isi ridica privirea si se uita la mine. Si...suntem intrerupti de Kendra.
-Hai, gata cu romantismul!
Dylan se uita la ea dupa care isi apleaca privirea in jos.
-Am intrerupt ceva? Spune ea.
-Nu. Spune Dylan si se ridica de pe banca.
-Sigur?
-Sigur. Hai, sa mergem.
M-am ridicat si i-am urmat. Ne-am plimbat mult prin parc. Am ajuns acasa tarziu. Am facut un dus rapid, ranile se vedeau mai bine acum. M-am pus in pat si am adormit instant.
Inca un capitol!! Scz pt greseli.
(Cei din poza sunt Kendra si Luca)
Astept pareri!
