Evelyn povesteste
-Acum va incepe! Spune Luca uitandu-se la un baiat ce se indrepta spre noi. Blake!
-Luca!
-Pregatit?
-Ca in totdeauna! Ea cine e? Spune Blake uitandu-se la mine.
-Ohh, ea este Evelyn, e noua pe aici.
-Aha. Pai bun venit in paradisul nostru, sper sa te acomodezi.
-Si eu sper. Spun uitandu-ma la el.
Brunet, ochi caprui, inalt, trasaturi frumoase, dragut baiatu'.
-Ar trebui sa mergi la linia de start. Spune Luca.
Blake pleaca la linia de start, iar eu ma uitam dupa el.
-Iti place? Imi spune Luca trezindu-ma din "transa".
-Ce? Nu!
-Stiu, e frumos, arata bine, la inceput iti faci o parere proasta despre comportament, dar cand ajungi sa il cunosti afli cine e cu adevarat.
-De cat timp va cunoasteti?
-Pai, ne stim de pe la vreo 4 ani cand Blake mi-a dat cu o minge de fotbal in cap.
-Are tinta buna! Spun eu si rad.
-Are, dar si la fete are tinta.
-Adica?
-Obtine ce fata vrea si obtine ce vrea de la fiecare. Bine, unele sunt chiar atat de proaste incat el nu se chinuie cu nimic.
-Wow...dar are talent baiatu'.
Luca rade.
-Ar trebui sa mergem si sa il vedem pe Blake cum castiga.
Merg cu Luca pana la Kendra, care privea atenta cursa. Luca o ia in brate, iar aceasta tresare, il saruta scurt pe buze, dupa care e atenta la cursa.
Blake asta chiar ca nu putea fi invins, era in fata, cu mult in fata blondului. Trece linia de finish si zambeste victorios. Mai schimba cateva vorbe cu blondul, dupa care vine la noi.
-Bravo! Spune Kendra.
-Felicitari, din nou! Spune Luca.
-Mersi, mersi! Dar ca de obicei, eu inving. Se uita la mine.
-Felicitari! Spun eu si schitez un mic zambet pe fata.
-Mersi! Spune el si imi zambeste. Mor de sete!
-Pai, eu si Kendra mergem sa aducem ceva de baut. Ne intoarcem repede.
-Bine, dar grabiti-va. Spune Blake.
Am ramas singura cu Blake, nu vorbim, dar ne uitam unul la altul zambind.
Betty povesteste
Castigatorul meu! Gata sunt pregatita sa ma duc la el si sa ii spun ca il iubesc.
-Cine e aia? Ma intreaba Lily, prietena mea.
-Doar nu crezi ca e iubita lui, nu? Intreaba Samantha, cealalta prietena a mea.
-Fetelor, mergem si aflam cine e. Acum, cum arat? Imi sta bine parul?
-Da.
-Machiajul?
-Da.
-Se vede decolteul?
-Da.
-Bun, atunci haide!
-Betty, noi nu ne amestecam, ai uitat?
-Off, dar daca aia e iubita lui? Am nevoie de cineva care sa-mi mai dea replici in timp ce sunt acolo.
-Totusi nu pare iubita lui. Nu cred ca are mai mult de 15 ani. Si lui Blake nu ii plac fetele mai mici ca el.
-Mda, dar atunci aia cine naiba ii?
-O fi vreo verisoara de-a lui.
-Mda, o fi.
Ma indrept spre el.
Evelyn povesteste
-Se pare ca avem companie. Spun eu si arat spre papusa Barbie.
-Nu, nu ea! Oricine, dar nu ea! Off...cum dracu scap de ea?
-Hai sa plecam.
Dau sa plec de acolo cu Blake, dar el este oprit de Barbie.
-Ce faci, castigatorule?
-Ma bucur de victorie!
-Blake, eu...
-Tu, taci! Nu am chef de texte, gen "te iubesc". Amandoi stim ca nu e asa.
-Si nu iti vrei iubita frumoasa inapoi? Pune accent pe "frumoasa" si se uita la mine.
-Nu!
-Nu? Preferi sa ramai cu asta in locu' meu? Ce stie ea sa faca mai bine ca mine?
-Da, prefer sa raman cu asta.
-Dar ce poate ea sa faca mai bine ca mine?
-Sa nu se futa cu orice fraier ii iese in cale.
Blake ma ia de mana si plecam de acolo. Mergem la Luca si Kendra.
-Ce ai patit? Intreaba Luca vazand cat de furios e Blake.
-Curva.
-Din nou? Ce mai vroia?
-Sa-mi spuna ca ma iubeste.
-Si... de ce o ti de mana pe Evelyn?
-Upss, scuze!
-Nu-i nimic. Spun eu. Eram deja rosie la fata, norocul meu ca se intunecase afara.
-Scuze ca a trebuit sa iei parte la faza cu Betty.
-Uite, tine! Spune Luca si ii arunca lui Blake o sticla cu apa.
-Mersi.
-Ar trebui sa mergem, deja nu se mai vede nimic. Spune Kendra.
-Mda ar trebui. Spun eu.
-Pai, iubire tu vi la mine. Spune Luca.
-In ce parte stai, Evelyn? Ma intreba Blake.
-Casa aia mare, cea din vanzare. Pe acolo sta. Spune Luca.
-Deci tu mergi cu mine? Spune Blake si imi zambeste.
-Mda, dar tu unde stai?
-Mai departe de tine, dar avem acelasi drum.
-A super, atunci! Spun eu.
Kendra si Luca au plecat. Eu si Blake am plecat. Era liniste, pana am rupt eu tacerea:
-Si, care este numele tau?
-Dylan.
-Dylan Blake, frumos! Spun eu si ii zambesc.
-Al tau?
-Evelyn Clarck.
-Nu e rau.
-Mersi...cred. Sti...
-Ce?
-Nimic, lasa.
-Daca ai inceput, macar zi-mi.
-Faza cu Betty, cand ai spus "prefer sa raman cu asta".
-Pai, daca ea m-a intrebat, eu i-am raspus. Deci jur, Betty e cea mai proasta fata cu care am fost. Nustiu, e silicon toata.
-Am vazut.
Am ajuns in fata casii mele.
-Pai, mersi ca m-ai condus.
-Tot aveam acelasi drum, de ce sa mergi singura? E cam periculos ca o fata sa mearga noapte pe strada.
Ii zambesc, nu mai zic nimic, nustiu ce sa-i mai zic.
-Pai, multumesc inca o data. Spun si intru in curte.
-Ne vedem si maine?
-Mda, poate.
-Bine, pa.
-Pa.
A plecat. Intru in casa, nu e nimeni. Ai mei or fi la vreun restaurant de fite incheiand afaceri. Merg in camera mea si ma trantesc in pat, am adormit instant.
