Povestea unei balerine

Capitolul 5

-Trezeşte-te fato! O să întârziem la facultate. Asta e ultima zi.
-Mai taci dracu din gură că m-am trezit. N-am nevoie să-mi ţii acum un discurs.
-Te dreq... spune Carolina şi începem să râdem amândouă.
Era ora 9 dimineaţa. Era ultima zi de facultate, iar după urmează... Universitatea de dans, preferata mea.
-Azi avem întâlnire cu Nicky... spune Carolina înghiţând în sec.
-Oare cine i-a zis ca la ora 5 să ne vedem la restaurant , cap de plută?
-Te dreq Carlo.
-Nu ştiu drumul. Arată-mi tu că ştii mai bine.
-Drumul spre dracu este la ora 5 la restaurant.
Începem să râdem amândouă , dar soneria de la uşa ne-a întrerupt.
-Cine o fi?
-De unde dracu să ştiu?!
Deschid uşa, mă uit în stânga în dreapta: nimeni. Pe preşul de la uşă era o scrisoare de la...TATA.S-o fi întâmplat ceva? Mi-a trimis scrisoare exact după ce am avut coşmarul ăla...
Faţa mea s-a schimbat total. Eram îngrijorată. Ce dracu' s-o fi întâmplat? De ce mi-a trimis o scrisoare când putea să mă sune? Toate gândurile astea mă îngrozeau...
Am lăsat ca o lacrimă să-mi părăsească ochiul...
-Carla! Ce s-a întâmplat?
O vedeam pe Carolina îngrijorată. I-am arătat ce scrie pe pachetul în care se afla scrisoarea.
,,De la tatăl tău drag şi scump.
Te iubesc..."
Am deschis-o îngrijorată.
,,De când erai în pântecele mamei tale, ţi-am jurat că te voi proteja mereu. În fiecare seară când mama ta era neliniştită, iar tu la fel, puneam mâna pe pântece şi îţi ziceam o poveste. Tu te calmai pentru că atunci când puneam mâna pe pântece, te simţeai în siguranţă. Când te-ai născut , iar tu ai venit acasă, cineva a tras un foc de armă, iar prin urmare tu cu mama ta v-aţi speriat. Tu ai început să plângi, iar mama ta nu te putea calma. Când eu te-am luat în braţe şi mi-ai auzit glasul, te-ai liniştit. De ce? Pentru că te simţeai în siguranţă. De fiecare dată când plângeai eu te linişteam. Când ţi-era frică eu eram sursa liniştei tale. La bine, la greu am fost cu tine mereu. La fel şi mama ta. Ai fost obişnuită să auzi focuri de armă. Dar niciodată n-ai aflat de unde proveneau, cine trăgea şi de ce trăgea. Copilăria ta a fost... numai cu focuri, pistoale şi violenţă. Mereu vedeai câte un om mort in grădina noastră, iar eu te minţeam spunându-ţi că nu ştiu cine a tras. În toate acele momente te-am protejat. Draga mea, tu nu mi-ai cunoscut niciodată faţa adevărată. Eu nu sunt ceea ce crezi. A venit vremea să afli adevărata mea faţă. Draga mea, eu sunt... mi-e greu să-ţi spun. Eu sunt un mafiot. Un mafiot rus. Sunt şeful mafiei ruse. Sunt cel care ucide oameni care nu fac ceea ce am eu chef să facă, sunt cel care se droghează, sunt cel care obţine informaţii private, care sparge bănci, care fură bani...sunt cel care face spălare de bani. Viaţa mea este expusă pericolelor, la fel şi viaţa familiei mele. A venit vremea în care eu nu te mai pot apăra. Ştiu, ţi-am jurat că te v-oi proteja, dar acum nu mai pot. Am întrat in conflict cu altă mafie. Îmi vor omorî fiecare persoană pe care o iubesc. Te voi iubi mereu...
Ţi-am spus toate astea cu gândul că mă vei urî toată viaţa. Te înţeleg dacă vei face asta... Sper doar să nu uiţi momentele frumoase cu mine, cu mama ta...
Carla, îţi urez tot binele din lume, tot succesul şi vreau să mă faci pe mine dar şi pe mama ta, mândri că te avem. Vreau să ştiu că fiica mea şi-a îndeplinit dorinţa cea mare.
Te iubim foarte mult... Adio!"
După ce am citit, ochii mi s-au umplut cu lacrimi şi în scurt timp, faţa mi-a fost invadată de şiroaie de lacrimi, amare. Am scăpat scrisoarea din mâini şi am fugit în camera mea. Am trântit uşa, m-am lipit cu spatele de ea şi m-am lăsat în jos. Am dat drumul acelui ocean de lacrimi. Tot acest timp tata m-a minţit? De ce? De ce m-a făcut să sufăr? De ce nu mă mai poate proteja? Este chiar aşa complicată situaţia? De ce a devenit tata un criminal, un mafiot? De cee? De ce mi-a spus adio? De ce a spus adio şi în numele mamei? De ce? Astea sunt oare întrebări la care nu voi afla raspunsul niciodată?
-Carla, deschide uşa! Te rog, Carla... Am citit scrisoarea. Lasă-mă să intru...te rog...
I-am deschis uşa Carolinei, iar ea m-a luat în braţe şi a incercat să mă liniştească. Chiar aveam nevoie de o îmbrăţişare în acest moment.
-Gata, nu mai plânge... totul va fi ok, da?
-,,Totul va fi Ok" ... am repetat dupa Carolina. Sigur nu e o minciună?
-Carla, linişteşte. Te rog...
-De ce mi-a zis,, Adio"?
-Nu ştiu. Vom afla...promit...
Carolina m-a îndepărtat.
-Pregateşte-te pentru facultate că este târziu...
-OK...
M-am dus în baie şi m-am uitat în oglindă. Arătam îngrozitor. Ochii mei erau foarte roşii. Deodată, mi-a reapărut faţa tatălui meu, plină de sânge şi plângea...
-Te iubim fata mea...

Mi-am revenit la normal. M-am spălat pe ochi şi pe dinţi şi m-am dus să mă îmbrac.
-Ţi-ai mai revenit?
-Da...
M-am dus in dormitor, mi-a luat nişte haine adecvate, iar apoi m-am dus să beau un pahar cu apă.
-Gata?
-Da. Hai să mergem.
Am ieşit din apartament, am încuiat uşa, şi apoi am coborât cu liftul până la parter. Afară era soare, era frumos. Dar ziua mea s-a dus dracului pe apa sâmbetei...
De data asta a condus Carolina Porsche-ul ei. Se făcuse o linişte de mormânt. Carolina a spart gheaţa
-Şi... cu ce te imbraci diseară?
-Nu ştiu... tu?
-În blugii pe care i-am cumparat acum i săptămână şi tricoul meu 3D cu Johny Deep...
Am ajuns într-un sfârşit la facultate. Am mers direct in clasă ignorând colegii care ma salutau sau vroiau să vorbească cu mine. M-am aşezat în ultima bancă...
•
•
•
-Mergem acasă sau vrei să mai mergem undeva?
-Vreau să merg acasă la părinţii mei...
-Carla, este ora 2 şi azi avem întâlnire cu Nicky... O să mergem mâine. Promit!
-Ok...
-Mergem la mall?
-Da, hai să mergem că eu una n-am cu ce să mă umbrac...
Am urcat in maşină şi am pornit spre mall. Niciuna dintre noi nu am zis nimic tot drumul.
•
Am ajuns la mall. Am intrat în câteva magazine şi mi-am luat o pereche de pantaloni, un maieu negru vaporos, un cardigan mai subţire şi o pereche de tenişi negri cu platformă.
-Tu nu îţi iei nimic?
-Sinceră, nu am nevoie de nimic şi nici nu am văzut ceva care să ma dea pe spate...
-Atunci hai acasă să ne pregătim că deja este ora 4.
Am plecat de la mall. Mă miră faptul că Carolina nu şi-a cumpărat nimic... Ea este gen de fată înnebunită după shoping.
-Ai păţit ceva?
-Sunt puţin tristă şi confuză în legătură cu scrisoarea pe care ai primit-o...
-Vom afla mâine mai multe...
-Carla?
-Da?
-Ştiai că Nicky şi tatăl său lucrează impotriva ...tatălui tău?
Deci nu cred ceea ce tocmai am auzit.
-POFTIM?
-Calmează-te te rog...
-Cum să mă calmez ştiind că tata este şeful mafiei ruse, că m-a minţit atâţia ani şi că nu mi-a zis despre Nicky şi tatăl eu? Cum să mă calmez ştiind că Nicky mă poate ucide în orice moment?
-Gata...calmează-te...
Am vrut să mai zic ceva, dar am ales să tac. Am ales să tac pentru că nu ştiam prea multe. Am vrut să aflu tot, iar după aceea să acţionez..
Am ajuns acasă, iar eu am intrat ultima in apartament, trântind uşa după mine, bineînţeles...
-Hai să ne pregătim. Te rog , calmează -te. Când ne vom întâlni cu Nicky nu trebuie să-şi dea seama că am aflat.
-Bine. Mă duc să mă pregătesc.
Mi-am luat pungile cu îmbrăcămintea şi încălţămintea pe care le-am cumpărat şi m-am dus în dormitor. Am făcut un duş scurt, iar apoi m-am îmbrăcat. M-am dat cu fond de ten, m-am machiat cat mai natural, iar apoi mi-am aplicat un ruj roz pal. Mi-am întins părul cu placa şi după m-am dat cu parfumul meu dulce şi puternic. Am ales o geantă Michael Kors neagră şi mi-am pus tot ce aveam nevoie. Mi-am luat telefonul în mână şi am ieşit din cameră.
-Te mai aştept mult? a spus Carolina râzând
-Uu... sexy Carolina.
-Cu ce maşină mergem?
-Cu a mea. Am mers la facultate cu ata, iar acum mergem cu a mea.
-Ok.
M-am asigurat că arăt bine şi că mi-am luat tot ce trebuie,mi-am luat cheile de la Lamborghini, iar când să deschis uşa... eu şi Carolina am înlemnit de persoana care se afişase în fată uşii.
-Cine eşti şi ce vrei?