Realitate și destin || Fred Weasley

1. Sortarea

Cu mâna tremurându-mi pe valiză, îl urmez pe tatăl meu pe peronul stației 9 3/4.

Aglomerația și agitația vrăjitorilor îngrămădiți în așteptarea trenului îmi îngreuna munca de al urmări pe bărbat.

–Katherine, grăbește-te! îmi zise el, oprindu-mă din a mă holba la locul in care mă aflam pentru prima dată.

Cu cât treceam printre elevii mai mari, cu atât mai multe șușoteli se răspândeau printre ei.

–Bună ziua, profesor Snape! se auzi vocea a doi roșcați

Tata doar dădu din cap și trecu mai departe, grăbit să ocupăm un compartiment lângă ceilalți profesori. Eu însă le zâmbesc celor doi gemeni, care se uitau confuzi la mine. De ce era atâta lume mirată că sunt fiica lui Severus?

Îmi continui drumul, urmărind pelerina neagra ce flutura in vânt în urma lui Snape. Când trenul ajunse în sfârșit la peron, sute de vrăjitori se înghesuiră să intre. Tata mă luă de mâna, și, împingându-se printre elevi, mă ajută să urc.

–Compartimentul B4, eu trebuie să discut ceva cu doamna McGonagall. îmi spuse acesta

Merg înainte, căutând semnul cu numărul compartimentului stabilit, însă, când ajung acolo, descopăr că este deja ocupat.

–Draco. zic eu, încântată să îmi văd prietenul

Intru, fiind conștientă că pe bancheta alăturată se află Crabbe, Goyle, Pansy și încă un băiat pe care nu îl cunoscusem înainte.

Mă așez lângă Malfoy, care mă ajută să îmi pun valiza în suportul de sus.

–Tata a zis că o să vină și el imediat, a trebuit sa vorbească cu McGonagall.
–Probabil o să rămână acolo. Tata mereu îmi spune că McGonagall are un talent în a ține persoane ocupate mereu.

Discuția noastră îi stârni noului său prieten curiozitatea, până când, neprimind răspunsurile dorite din conversația șoptită cu Pansy, se hotărî să-mi vorbească.

–Eu sunt Mattheo Riddle. se prezentă el
–Katherine Snape. îi spun, având sentimentul că știu de undeva numele lui de familie
–Unde credeți că veți fi sortați? încerc eu să pornesc conversația

Draco râse, de parcă răspunsul era deja evident.

–În slytherin, cu siguranță!

–Sigur toți de aici vom fi sortați acolo, doar suntem sânge-pur! interveni Pansy

Ceilalți aprobară, făcându-mă să pun și mai multe întrebări.

–Dar gryffindor? Mama a fost acolo. 

Draco pufni, de parcă aș fi zis ceva de necrezut. Singurul care zâmbi înțelegător fu Mattheo.

–Nu e nimic rău în a fi sortat în alte case, dar slytherin este cea mai bună. explică el

Conversația se întinse de la case, la profesori, la materiile pe care de abia așteptăm să le studiem, până când majoritatea ațipise. Pansy dormea acum cu capul pe umărul lui Draco, iar Crabbe și Goyle sforăiau zgomotos. Numai eu și Riddle discutam aprins despre Quidditch. 

–Păcat că în primul an nu putem da probele! zic eu

–Da, de acord. Tata zice că ar fi o prostie să-mi pierd timpul cu asta, dar aș vrea să pot juca ca și căutător.

Dau din cap, zâmbind.

–Eu mereu am jucat bine ca și urmăritor. 

Dintr-o dată, ușa compartimentului se deschise zgomotos. Întorc capul spre sursa zgomotului, dând cu ochii de tata. Acesta îi privi pe cei ce acum se treziseră din cauza ușii, apoi pe mine, apoi, încruntându-se, pe Mattheo.