capitolul 10

36 4 3
                                    

Când terminăm ma întorc spre Hyunjin cu privirea. Părea nervos. Deci,se pare ca a funcționat.

I.N: Ce a fost asta...?
Eu: din greșeală, scuze!

Hyunjin pov.

I.N și Yeji!? Serios ? Oricum deja e prea târziu, și ca să o fac sa regrete am sărutat-o pe Nayeon. Părea geloasă. Ok...se pare ca e rândul lor. CE? YEJI ÎL SARUTA? Asta e prea de tot! Nu voi permite asa ceva! Adică, poate am făcut și eu asta ,dar voiam sa îi văd reacția doar...

End pov.

Toți inafara de I.N și Hyunjin: hopaaaa, avem 2 porumbei printre noi.
Eu: Am zis ca din greșeală l-am sărutat.
Momo: aha...
Eu: Dacă nu ma credeți, bine,spun și plec.
Bang chan: Unde pleci?
Eu: doar nu ma urmăriți!

Am nevoie sa fiu lăsată în pace. Plec prin pădurea întunecată.  Ma plimb de zici ca-s psihopata. (De acum dialog va fii vb singura)

Eu: Mă plimb ca handicapata prin pădure la ora 23?! Asa am ajuns?!

Merg în continuare fără o direcție precisa. Merg vreo 30 de min și simt o respirație în ceafa mea. Ma sperii și grăbesc pasul. Fug. Fug ,dar în zadar cineva ma prinde și îmi pune mana la gura. Tip cat pot de tare în speranța că cineva va auzi ,dar deja era prea târziu. Ma adormise și ma bagase în mașină.

Nayeon pov.

Eu: Yeji e plecata de ceva timp îmi fac griji.
Hyunjin: Se descurca. Vine când vrea .
I.N: de ce trebuie mereu sa fii asa rece cu cei din jurul tău?
Hyunjin: Nu sunt rece ,zic adevărul.
Bang chan: I.N are dreptate de ce ești atât de rău?
Hyunjin: PENTRU CA VIATA NU INSEAMNA DOAR BUNATATE! PRICEPETI?
Momo:BAIETI ÎNCETAȚI!
Eu:Gata ,terminați! Auziți și voi?
Hyunjin:YEJI!

Nu mai zice nimic ca o ia la fuga sa o caute.

End pov.

Ma trezesc într-o camera pe pat. Ce caut aici? Îmi amintesc și ma panichez. Asta nu părea a fi casa mea ,și îmi era frica a cui putea fii. Dintr-o data ușa se deschide și pe ea intra...
Eu: Nu...nu tu din nou!

Why You?//Hwang HyunjinUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum