Fantomele trecutului

Capitolul 3

- Se pare că cineva și-a amintit de mine, știu, sunt greu de uitat, spuse și un rânjet îi pictă fața imediat. Nu știu ce voia de la mine, nu știu dacă el sau altcineva a pus la cale toate astea, dar trebuia să aflu. Respirația mi se îngreuna cu fiecare secundă ce trecea, iar corpul îmi părea paralizat. Despre ce afaceri vorbea oare? Nici măcar nu îl cunoșteam, iar teama și-a pus stăpânire pe glasul meu obligându-mă să nu scot un sunet. Îl priveam stând în fața mea, iar ochii lui îmi străpungeau corpul la propriu.

- Despre ce a.....mi se puse un nod în gât, un nod ce nu știu de ce era acolo. De ce îmi era frică de el? Poate pentru că e unul din cei mai influenți oameni din oraș, dăăăă.....Stefan, deși era prieten cu el, nu vorbea des despre el, doar când avea nevoie de câte un favor. Sigur nu îmi făcea rău, nu avea cum. Atâtea gânduri îmi străfulgerau capul.

- Ascultă, nu mă interează ce trebuie să faci, dar îmi vreau banii înapoi, ai înțeles? Am avut o înțelegere cu Stefan, iar condițiile te includeau și pe tine, așa că bun venit în joc. Deja mii de furnicături mă cuprinseseră prin tot corpul, nu știam despre ce vorbește, dar eram curioasă să ascult acele condiții. Ochii mei deja se făcură mici și o sprănceană se arcui involuntar. Expresia feței barbatului de lângă mine se tranasformă din una nervoasă în una curioasă. Credcă nu știa că eu nu știu nimic din ce îmi bolborosește el acolo.

- Avem multe de discutat noi doi, spune și își pune mâinile în sân.

- Ce se întâmplă? Ascultă, prietena mea sigur e îngrijorată, trebuia să fiu undeva la ora asta, nu poate suporta amânare discuția? Ok, cuvintele astea m-au vlăguit de tot, vorbisem așa de repede încât mai dura puțin și îmi pierdeam suflul.

- Vrei povestea pe scurt sau pe lung? Vino. Îmi făcu semn cu mâna să îl urmez, iar picioarele mele executară comanda. Am ieșit din cameră într-un hol lung unde se aflau și alte uși numerotate, iar la capătul holului se aflau scările pe care am coborât în urma bărbatului. Pașii lui păreau să se imprime pe pardoseală, iar sunetul scos de încălțămintea lui spărgea liniștea asurzitoare ce ne acompania.

- Spuneai că trebuie să ajungi undeva, poftim. Liniștea se transformă în haos când mâna lui prinse ușa de sticlă și o deschise. Am aruncat un ochi în încăpere și o mare de corpuri ce dansau îmi acapara retina. – Vezi masa aceea liberă de sus? Mergi acolo și așteaptă-mă, iar dacă vrei să fugi, paznicii te vor prinde oricum și atunci nu voi mai fi așa prietenos, așa că fă ce-ți spun. Eu vin in 5 minute. Ai înțeles? Nu mai aveam ce face, am dat din cap ca aprobare și am încercat să îmi fac loc prin mulțimea de oameni. Am tresărit când o mână a fost pusă pe mine și m-am întors mirată de fata care stătea lângă mine.

- Divina? Îmi venea să-i sar în brațe de bucurie.

- Te-am căutat peste tot, unde ți telefonul ăla? Spuse ea pe un ton îngrijorat de mamă la menopauză. Îmi era teamă să-i spun ceea ce se întâmplase, nu voiam să o implic, sigur Stefan îmi ascunsese ceva, de aceea a și plecat fără să spună nimic...îl urăsc în momentul ăsta.

- Ascultă, ne vedem puțin mai târziu, am ceva de făcut, ok? Dau un shot. Ochii prietenei mele verde amețitor deja primiseră o sclipire pe care o cunoșteam deja.

- Bine, dar să nu dureze mult, te aștept la bar. În secunda doi, roșcata își făcu dispariția prin mulțime, iar eu îmi amintii de locul unde a zis Victor să merg. Nu vreau să îi fac pe plac, ba din contră, dar sunt curioasă ce are să îmi spună.Mă așez la masă și pun mâna pe buzunarul din spate al blugilor de unde desigur că telefonul lipsea. *Sigur e la el, firar* Muzica era asurzitoare, dar destul de bună, păcat că nu pot să mă distrez momentan, se pare că fac parte dintr-un „contract„ de care nici măcar nu știam, dar asta nu avea să dureze mult...sper.

Gândul mi se șterge rapid când o siluetă se așează lângă masă.

-Bună păpușă, singurică? Grozav, un bețiv îmi mai lipsea acum de pe cap, nu am destule probleme...și îmi dau ochii peste cap.

Dintr-o dată, o mână îl apucă pe bărbat și îl aruncă la propriu în mijlocul clubului. Bărbatul se dezechilibrează și pică între mulțime, dar se ridică imediat și se face nevăzut....*lașule*

Îl vedeam iar pe „eroul meu„ , acum schimbat de acel costum. Avea o pereche de blugi și un tricou negru, iar în picioare purta o pereche de adidași.

#Victor pov#

Pumnii mei au făcut contact cu zidul din biroul meu. *Nu îmi vine să cred că nu știe nimic...ce mă fac? Stefan, când te găsesc esti ca și mort.* M-am schimbat de costum și am fugit spre ușă...în seara asta aveam nevoie de o pistă și fuck...trebuie să încep și povestea nemuritoare pe care să i-o spun fetei.

*flashback*

Îmi făceam oarecum griji pentru prietenul meu, se droga mereu, iar asta era o obișnuință acum pentru el. Eu îi făceam rost de ele, aveam un dealer foarte bun, dar și foarte scump. Gândul mi-a fost întrerupt odată cu apariția lui. Ochii lui de un roșu sângeriu și fața îl dădeau de gol că nu era tocmai pe planeta asta.

-Prietene, ce faci? Limba i se împleticea în gură semn că era și băut. – Mi-ai adus mâncărica?

Detestam oamenii drogați, deși mai fumam și eu din când în când, dar de, e prietenul meu.

-Ascultă Stef, e a 7-a oară când achit pentru tine...îmi aștept banii. Spun și îi întind mâna în care se aflau pungulițele.

-Scuze bro, acum hrănesc 2 guri, se duce repede. Mustăci el.

Și uitasem de iubita lui, oare cum o chema? Nici că mai contează, să se ducă dracu amândoi.

-Ascultă bro, ști că stau rău cu banii, dar într-o zi ți dau, se ține de promisiune fratele tău. Ar trebui să ăi cer și Amirei, ce idee bună.Vrea ea să se lase, dar până acum ce a făcut? Gândi el cu voce tare.

*Așa, Amira*

-Ai la dispoziție 5 luni, că dacă nu....

-Dacă nu ce? mă întrerupse el. Dacă nu, eu voi dispărea și tu va trebui să o cauți pe ea. Poate va plăti mult mai bine decât mine.

Nu îmi venea să cred ce îmi aud urechiile, cine e monstrul ăsta? Prietenul meu niciodată nu ar face așa ceva și nici nu ar vorbi asemenea lucruri despre iubitele sale.

-Ok, ascultă, tu nu pleci. Și dacă pleci, o să te găsesc și în gaură de șarpe, gaură unde promit să îți aduc un degețel al iubitei tale. Știam că nu pot să vorbesc serios cu el, dar acum mă calcă pe toți nervii.

*Amira pov*

Mă uitam la bărbatul de lângă mine plină de uimire, frică și curiozitate. Acum puteam să îi văd mai bine trăsăturile de la lumina ce se perinda prin club. Avea niște ochi mari și căprui, barba îngrijită îi acoperea jumătate din față, iar tricoul cu mâneci scurte îi scoteau în evidență mușchii. Era înalt și bine făcut. Fața lui nu știu dacă exprima seriozitate sau empatie, dar zâmbetul cu siguranță îmi exprima perversitate. Toate gândurile îmi fuseseră întrerupte de o voce groasă.

- Acum că ști povestea, ai idee unde se poate ascude nenorocitul ăla?

Dacă știam, îl căutam demult. Bilețelul nu conținea nicio adresă, niciun număr de telefon, nimic. Aș fi vrut să îl găsesc și eu, merita un pumn în față că m-a băgat la înaintare între „mafia asta sicileană„

-Mi-a lăsat un bilet, dar nu scrie nimic despre un loc sau o adresă, nici măcar un scuze. Dar te pot ajuta să îl găsești, chiar aș vrea să îi rup capul pentru asta.  Nervii mei erau întinși la maxim. 

-Am alte planuri cu tine scumpete. 

*Am dat de dracu*