Fantomele trecutului

Capitolul 2

-Mulțumesc mult! Eu acum o să plec. Am vrut sa ies din camera aceea dar o mână m-a oprit strângându-mă de braț. Nu era o strânsoare tocmai prietenească, mă durea tare și am dat să mă smucesc.

- Nici gând sa pleci, doar acum începe petrecerea. Cu tine am de încheiat niște afaceri mai vechi scumpete.

*Ok. Acum 10 secunde credeam ca am scapat , dar nu, m-am afundat si mai rău. Si despre ce afaceri tot vorbeste?*
- Afaceri? Nici nu te cunosc. Lasă-mă dracului să plec și nu o să depun plângere pentru toate astea.
-Amira, Amira, Amira -rânji- tu nu mă cunoști, dar eu nu pot să zic același lucru despre tine.
Am facut 3 pasi in spate si am încercat să mă gândesc mai bine. Nu-mi venea să cred....El.... Prietenul fostului meu iubit...

- Victor?

* flashback*

#Stefan pov#

Droguri, alcool, jocuri de noroc...într-un cuvânt - dependență-...ce poate suna mai bine? Ăsta e un stil de viață de care nu aș vrea să mă lipsesc. Da, știu că toate astea sunt vicii, dar cui îi pasă? Mă simt bine și asta e tot ce contează acum.

- Cum m-am lăsat eu, poți să o faci și tu, te rog. Aud vocea iubitei mele, o voce deja enervantă care nu știe decât să mă bată la cap în ultima vreme. - Uite, am găsit pe net acest spital de reabilitare, trebuie doar să vedem cum facem cu banii, ai putea din nou să...

-Deajuns, zic pe un ton clar și răspicat, nu am nevoie de niciun spital, de nicio reabilitare, nu am nevoie nici de tine să mă dădăcești încontinuu. Aceași ceartă îmi răsună din nou în timpan, aceleași cuvinte și reproșuri.

-Ai putea să îl suni pe prietenul ăla al tău, dacă te-a ajutat cu bani pentru droguri, sigur te-ar ajuta cu bani și pentru a scăpa de asta, dar îți trebuie puțină voință. Șiroaie de lacrimi începură să îi curgă pe față....ea e mult mai puternică decât mine, s-a lăsat din propria inițiativă, lucru ce eu nu îl voi putea face niciodată. Cât despre Vic, am luat destui bani cu împrumut de la el, o viață să muncesc și nu pot să îi întorc datoria, dar asta nu trebuie să afle ea, e doar un copil, nu e vina ei că am împins-o spre aceste vicii.

#Amira pov#

Am plecat de la școală și mă îndrept spre casa lui Stefan, sigur va fi încântat de ceea ce am aflat azi. Era destul de răcoare, deja toamna se instalase, dar aveam noroc, casa lui era la 15 minute de școală. Am dat să intru în casă dar ușa era încuiată. Un bilețel mi-a atras atenția când am dat cu ochii de el. L-am deschis, iar privirea mi se încețoșase din cauza lacrimilor pe care încercam să le stăpânesc.

Amira,

M-am gândit și credcă așa e cel mai bine. Nu mă căuta, nu încerca să mă suni, o vei face degeaba. Ai o viață înainte, te rog să te bucuri de ea. Nu vreau ca trecutul meu să te ajungă pe tine din urmă. Nu doresc să te expun pericolelor.Ai mare grijă de tine.

P.S. Ceea ce cauți, uneori e sub nasul tău.

Al tău, S

Au trecut deja 4 luni de când nu am mai auzit nimic de Stefan. Mă îngrijorează din ce în ce mai tare,da, era uneori un nesuferit, dar îl iubeam. După moartea părinților mei, el a fost singurul care mi-a fost alături. Dar asta este, dacă el a făcut această alegere e treaba lui, sigur e acum pe undeva mort de beat și drogat.

*Ring ring*

Pun mâna pe telefon și răspund, e cea mai buna prietenă a mea, Divina.

- Bună baby, ce faci? îi aud vocea plină de energie de la capătul telefonului.

-Bună, Divina. Sunt acasă cu gândurile mele, tu? O ador pe fata asta, mereu mă scoate din miile mele de gânduri, mereu mă ajută și este acolo cu un sfat când simt că lumea mi se prăbușește.

-Ascultă, noi două, ora 19, club, nu accept un refuz.

-Mmmmbineee, de data asta nu mă mai împotrivesc, ne vedem acolo.

-Ieeeeei, deabea aștept.

*End call*

Nu am mai stat pe gânduri și am mers să fac un duș, deja ceasul indica ora 17:30. Oare cu ce mă îmbrac? Cum să îmi fac părul? Offff, nu sunt făcută să fiu fată. După ce am încetat cu dramele, mi-am ales o pereche de pantaloni scurți și un top alb, părul l-am lăsat pe spate, iar în picioare mi-am pus o pereche de sandale cu toc. Hmmm, combinația perfectă.

Am ieșit din casă și am plecat spre club când deodată, cu coada ochiului văd în spatele meu două gorile umane care pare că mă urmăresc.

*flashback*

______________________________________

- Uite cine mi-a reținut numele, spune și un zâmbet îi apare în colțul gurii - Bună Amira.

Cerul a căzut peste mine, era chiar el, Victor. Niciodată nu l-am văzut în realitate. Mergeam destul de des cu Stefan la clubul pe care acesta îl avea, dar mereu era ocupat și niciodată nu am reușit să facem cunoștință, deși era un prieten apropiat a iubitului meu....ăăăă....a fostului meu iubit.

#Victor pov#

Stăteam liniștit în biroul meu când deodată aud un țipăt.

*Îl omor*

Fug repede spre camera unde era fata. Nu îmi displăcea ideea ca Joe să îi tragă o mamă de bătaie, dar nu puteam să îi fac rău totuși, era o piesă importantă în ceea ce aveam în plan. Atunci am văzut-o, pielea îi era măslinie, ochii erau de un căprui atât de închis, iar părul negru și lung îi acoperea fața perfectă.

*Ce premiu a mai ascuns și Stefan ăsta de ochii mei, ticălosul*

Nu puteam să o las să plece, trebuia să dau cumva de fostul meu „tovarăș„.