Dupa ceva timp mama intra in camera si imi face semn sa cobor.
La usa era David.In mintea apareau tot felul de intrebari care nu isi aveau rostul:"Oare a aflat de la prietenele mele unde stau,nici macar nu atie cum ma cheama.
Mama scria pe tabla digitala si spunea ca e doctor.
Eu eram super confuza si credeam ca visez.
David m-a consultat si i-a zis mamei ca aceasta se poate rezolva,dar va dura ceva vreme.
Trecuse deja o luna,iar eu incepeam sa am durerimari de cap.
Mama s-a speriat foarte tare pentru ca nu s-a mai intamplat asta niciodata.M-a urcat in masina si m-a dus la spital ca sa vada ce e cu mine.
Medicii au spus ca acest caz e foarte rar intalnit.Mi-a dat un tratament foarte dureros de facut,iar daca vreau sa imi revin cu adevarat trebuie sa ma operez.
Mama s-a interesat de aceasta operatie si de medicul care ma va opera.Numele lui era David Cameron,un medic tanar care a venit din Londra.
Cand mama mi-a scris pe tablie numele doctorului si detaliile despre operatie ,m-am rugat sa nu fie baiatul cu care m-am intalnit pe starda si care m-a consultat acasa.
Dupa 3 luni m-am internat in spital.
Nu imi venea sa cred ca dupa operatie sunt sanse mari sa imi revin.
Mama intra in salon si imi arata tablia unde scria:"Scucces ,scumpa mea!Sa nu te temi ,totul va fi bine!"
Dupa un timp intra si asistenta care ii spune mamei mele ca e timpul sa merg in sala de operatie.In gandul meu ma rugam sa nu fie David.
Ajung in sala de operatie.....
Tot ce imi aduc aminte este ca nu era David cel care trebuie sa ma opereze ,ci un medic mai batran.
Cand deschid ochii o vad pe mama mea care ma stiga....Eu nu auzeam nimic.Langa era doctorul care vorbea cu o asistenta.
Mama incepea sa scrie pe tablie cand o sa imi revin.
La doua saptamani dupa operatie ,ajung acasa unde Tomy ma astepta.M-am jucat cu el,iar apoi m-am culcat pentru cq ajunsesem destul de tarziu acasa.
A doua zi,dimineata mama intra in camera si ma stiga.
-Emily,Emily..Emily.
Eu deschid ochii si ii zic.
-Da,mama,ce e?E super dimineata.Lasa-ma sa dorm!!
Mama m-a pus sa repet ,dar eu nici nu imi dadeam seama ce miraco ls-a intamplat
-E - mi-ly...Tu iti dai seama ca auzi.Emily trezeste-te.
-Ce stai ...cum? Mamă eu aud?Mamă eu aud!!Stai eu chiar aud!Adica eu chiar te pot auzii!
-Emily....da ma poti auzii!Linisteste-te!Ma duc sa sun doctorul sa vina sa iti faca un control.
Eram asa fericita ca aud incat l-am pupat pe Tomy care saracul statea si isi facea somnul de "prinț".
-Emily...doctorul a ajuns
Şi ghici ce...era chiar David.Eu deja imi imaginam ca voi fi cu el si ca vom trai impreuna pana la adanci batraneti.
-Doamna,Peterson ,fata dumneavostra si-a revenit izbitor de repede.Ceea ce inseamna ca piate avea o viata normala de acum incolo si nu trebuie sa va faceti griji.
-Multumesc ,domnule doctor!
-Acum scuzati-ma trebuie sa plec!
-Mamă îl conduc eu!
Inainte sa iasa pe usa il opresc.
-Uite i-a numarul meu si suna-ma!O sa am nevoie de tine cand o sa ma simt rau!
-Asta inseamna ca trebuie sa iti dau numarul meu :)))
-Ăăăăă....daaa...daaa..cum vrei tu!!Te voi suna daca am vreo problema! :)
Inchid repede usa si apoi fug in camera super zambareata.
Vroiam sa-l sa il sun ,dar nu aveam nimic sa îi spun.Vroiam sa ii aud vocea plina de caldura.
A doua zi ,aud telefonul sunand parca disperat sa raspund.
-Alo...cine e la telefon??Spun eu somnoroasa.
-Sunt David!Mama ta a spus ca trebuie sa te sun pentru ca a plecat la bunicii tai pentru ca se simt foarte rau.Acum trebuie sa vin sa vad cu te simti.
-Serios?Cand?
-Peste 20 de minute!
Cum am auzit ca vine m-am dus drept la dulap si am rasfoit tot dulapul pana cand am dat de o rochita turcuaz-dechis.
Nici mult nu trecuse ca aud soneria.
-Sigur e David ....Ce ma fac? Nu sunt gata!
Inainte sa deschid usa imi aranjez putin parul.
-Buna,Emily!
-Buna,David!Ce faci?
-Bine....cred..
Zambetul lui imi faceau ziua perfecta ,dar mai putin mama care mi-a stricat momentul ,intrand pe usa,grabita.
-Buna ,mama!
-Buna ,ziua doamnă Peterson!
-Buna,scumpa mea,buna,David!De ce nu iesiti voi undeva.E frumos afara,ar trebui sa mergeti in parc,eu am treaba.
-Mamă,puteai sa taci!David are treaba.
-De fapt am putin timp liber!
Eu deja aveam fluturi in stomac si simteam ca pamantul se invarte cu mine.Radiam de fericire,dar nu voiam sa par nici disperata.
