In timp ce ma plimbam in parc cu David dintr-o data in fata mea apare o fosta colega de la scoala.Era cea mai buna prietena a mea din clasa a 5-a.
Se tinea de mana cu un tip inalt.
-Emily,buna,ce faci? De cand nu te-am mai vazut!A trecut un car de ani!
-A trecut ceva vreme de cand nu ne-am mai vazut.
-Sii...prezinta-mi si mie prietenul tau!
-El este ,David.Doar David.Atat.Nimiccc mai mult.
-.....
Dupa ce mai vorbim ceva timp Ann spune:
-Hai ca mai vorbim.
-Ok ,Ann!Pa.
-Pa,Emily.
Lui David a inceput sa îi sune telefonul.
-Nu raspunzi?
-Nu,vorbesc mai tarziu cu iubita mea.
In momentul ala mi s-a taiat firul.Pfff.....
Chipul meu era trist ,iar gandurile se inghesuiau in mine.
-David ,eu ma duc acasa.
-Ok...
Parca nici nu il interesa ca zambetul meu pierise ,lasand in ochii mei lacrimi care imi ardeau sufletul!
Am zbugit-o spre casa ,cu ochi in lacrimi gandidu-ma cu tristete daca iluziile mele ar putea sa devina vreodata realitate sau nu.
Ajung acasa ,unde mama imi preagatea masa de care nu imi ardea deloc si am preferat sa ma arunc in bratele ei ,plangand
-De ce plangi scumpa mea?Ce ai patit?
-Mama,David are prietena.
-Ooo...scump-o!!Tare as vrea sa nu suferi din cauza asta,daca va trebui sa il uiti.
-Mamă,tu nu intelegi ca am multe sentimente pentru el.In ziua in care l-am vazut m-am indragostit de el si de zambetul lui cald.
-Dute in camera si eu iti aduc pranzul ,tu stai linistita!
Suna telefonul..
-Buna,Emily!
-De ce m-ai sunat?Raspund eu parca plictisita de el.
-Vroiam sa te intreb ce mai faci!Adica ai plecat din parc fara nici o explicatie.
-Acum te mai si intereseaza?
-Da, pentru ca tin la tine.
-Uite ,David si eu tin la tine ,dar tu ai prietena si nu vreau sa va fac probleme.Asa ca mai bine stau in banca si imi vad de treaba.
-Darrrr...
-Dar,nimic.Chiar daca am sentimente pentru tine mi le voi pasta in sufletul meu.Acum scuza-ma trebuie sa inchid!
Mama intra la mine in camera usor sa vada ce fac,dar eu plageam.Lacrimile ieseau de parca erau o cascada.
-Puiul meu, nu mai plange pentru ca nu ai de ce.
-Tocmai am vorbit cu David si mi-a spus ca are sentimente pentru mine ,dar in acelasi timp are si iubita.Asa ca I-am spus ca nu trebuie sa ma bag in relatia lor.
-Maine iti promit ca mergem unde vrei tu,pentru a uita de acest necaz
-Mereu tu gasesti o solutie ca sa ma faci sa uit de probleme.
Venise seara si David tot imi trimitea measaje:"Buna", "Ce faci?" , "De ce nu raspunzi?"
Eram confuza,eram la capatul puterilor .Nu stiam ce sa fac.
Pana la urma mi-am inchis telefonul si am adormit cu ochi in lacrimi.
Cand ma trezesc ,ma duc direct la cutia postală pentru a vedea daca am primit vreo scrisoare.Printre ele era o sctisoare de la David.
M-am duc in casa si am inceput sa citesc.
"Buna,Emily
Imi pare rau ca ti-am ranit sentimentele.Si eu tin la tine,dar am prietena si tocmai acum o luna I-am dat un inel de logodna.
Esti tanara si trebuie sa treci mai departe,chiar daca tin la bine mai mult ca la o prietena,amica e imposibil sa gim impreuna.
Imi pare rau ,
Emily"
Am terminat scrisoare de citit si cu ochii in lacrimi am strigat-o pe mama.
-Mamă,mamă,vino!
-Ce e ,scumpa mea?
-David,David mi-a trimis o scrisoare in care imi spunea ca nu putem fi impreuna.
-Puiu meu,ai o viata lunga.Nu intotdeauna totul e roz.Vei mai avea prieteni.
-Ai dreptate,mami!Te iubesc multttt!
-Si eu.Eu ma duc in parc ,mama sa ma plimb
-Bine,scumpa mea!
Ies pe usa si in calea mea apare Tomy care vroia sa iasa afara.Îi iau lesa si ne indreptam spre parc.
Tomy era super incantat sa ca iese afara.
Cand ajung in parc vad o fata cunoscuta,care se tinea de mana cu o fata blonda,ochii verzi si inalta.
Ma apropii de ei si observ ca fața aceea cunoscuta era David.Stateau pe o banca si isi faceau ochi dulci.
Gandul meu imi tot zicea"Eu trebuia sa stau in locul fetei."
Uitandu-ma incontinuu la ei,intr-un moment de neatentie ,Tomy o ia la goana.
Cu greu am reusit sa il prind pe micul fugar.
Gandul meu era bantui de o singura intrebare:"Oare m-o fi vazut?"
