Elisabeth Potter #1-Jurământul Suprem

Capitolul 7

Am ieșit în sfârșit de la infirmiere și mă pregătesc pentru vacanță. A trecut și luna asta ca și cum nu ar fi fost. Îmi pregăteam bagajele căci mai era doar 1 zi până să plecăm.

Bagajele mele se aflau lângă pat, pe amândouă părți. Cărțile, bagheta și robele pe partea dreaptă, iar hainele și Lulu(bufnița mea) pe partea stângă. Îmi va fi dor de locul ăsta, cât și de Harry și de tata, însă nu voi sta decât 3 săptămâni căci e abia vacanța de Crăciun.

Ies din cameră și cobor în living. Toată lumea era pe unde pe apuca. Crabbe și Goyle lângă Draco, Pansy și Astoria pe fotolii, iar canapeaua era ocupată de Blaise. Nu mă puteam pune și eu jos că sunt trasă de mână lângă Draco. Între Crabbe și Goyle. Goyle era singurul cel mai bun prieten, după Draco, ca băiat.

Nu pot spune că nu îmi place Draco căci aș minți, însă nu sunt genul care minte. Am făcut acest Jurământ Suprem pentru noi și sper să se adeverească ceea ce i-am promis în viitorul apropiat. Chiar dacă suntem mici, suntem destul de deștepți să ne dăm seama de multe lucruri. Voi profita de vacanță și mă voi apropia atât de mult de Draco, încât promisiunea asta nu va fi ruptă decât de noi doi.

Draco:-Abia aștept să plecăm! O să îți placă la noi, îți promit. Tata te place, sunt cât se poate de sigur că și mama o să te placă. Te vei obișnui cu noi.

-Sunt sigură de asta. Vă cer să aveți grijă de mine. Nu cer nimic în schimb. Atât. Mulțumesc că mă primești în familia ta, Draco. Mă simt iubită de cineva în sfârșit.

Draco:Nu îți face griji.

Trece și ziua de azi, și ne pregătim de plecare. Îl îmbrățișez strâns pe Harry, Ron și Hermione, și plec cu Draco.

***

Ne-am așezat fiecare pe locul lui în compartiment și am pornit înspre casă. O să îmi fie dor de Harry, însă era abia vacanța de iarnă, deci din ianuarie ne vom vedea din nou la școală.

Mă uit plictisită pe geam, și fără să îmi dau seama adorm, capul meu fiind pe umărul lui Draco.

***

Coborâsem din tren și sunt prinsă într-o îmbrățișare puternică de către Lucius. Ok, știam că ne va întâmpina, însă nu mă așteptam la o îmbrățișare atât de... Călduroasă din partea lui. Nu știu de ce, însă mă simțeam în siguranță.

Lucius:Bună, prințesă. Uite, ea este Narcissa Malfoy, mama lui Draco și soția mea.

Arată înspre femeia de lângă el, cu părul lung, negru cu alb și cu un zâmbet cald. Era o femeie frumoasă, într-adevăr. Draco era în brațele sale.

Narcissa:Eu sunt Narcissa Malfoy. Îmi poți spune Cissy. Toată lumea îmi spune așa.

Mă îmbrățișează și pe mine, în timp ce Lucius îl îmbrățișează pe Draco. Brațele femeii erau calde și îți oferă o senzație de protecție,de iubire. Cred că o să fiu foarte apropiată de Cissy.

Lucius:Să mergem. Trebuie să ne pregătim bagajele de plecarea în Hawaii. Betty, tu vii cu noi, să nu aud vreun comentariu. Ai haine de vară?

-Mi-ar plăcea să spun că da, însă hainele mele de vară, cât și cele de toamnă au fost aruncate de familia de Încuiați la care am stat. Răi, Încuiații ăia. Îmi venea să îi omor, însă sunt minoră. Așa că stau cuminte momentan. Numai să nu mă enerveze. Apoi atunci chiar că Avada Kedavra.

Lucius, cât și Narcissa și Draco mă priveau uimiți puțin, însă cu un zâmbet mândru pe față. Ce?

Lucius:Știi de blestemele de neiertat?