Privire de gheață

Discutii incurcate 2

- Ce vreau? L-am întrebat total nedumerita privindu-l insistent.
- Tu vrei o relatie.
Si el ma privea exact in ochi si foarte serios, orice urma jucăușă din privire disparand.
Ma mira ca își aduce aminte ce am vorbit noi in serile cu convorbiri lungi la telefon.
- Da, e adevarat.
Am spus in pauza pe care a luat-o doar ca sa-mi vadă reactia și-a continuat cu același ton serios si cu aceeași privire chinuitoare.
- Gândește-te ca nu se poate..eu ii stiu pe părinții tai si pe fratele tau, ce parere o sa aibă ei daca va fi ceva între noi?
Nu am spus nimic, doar am dat din cap. Il intelegeam dar totusi ma scotea din sărite pentru ca se gândește la familia mea, ci nu la mine. pe mine una nu m-ar fi interesat părerea lor atâta timp cat a-si stii ca si el simte același lucru ca mine. Dar nu am putut sa-i spun nimic! Parca aveam buzele lipite!

Pe de alta parte in tot acest timp in care eu ma luptam pe interior cu informatia tocmai primita, el ma studia foarte atent absorvand chiar si felul in care respir. Tremuram si eram suparata ca intervine varsta!!
- Gândește-te si lumea ce ar putea vorbi..
Din nou s-a oprit sa imi vadă reactia, parca vroind sa il opresc si sa ii spun ca vorbește doar tampenii! Ca eu tin la el si ca nu ma interesează de nimeni si de părerea lor!
- Si intervine varsta..
Ultimul cuvânt l-am zis abia auzibil dar se pare ca m-a auzit si nici nu m-a lăsat sa termin bine propozitia.
- Asta nu înseamnă nimic, varsta e doar un număr.
Din nou, m-a privit parca pătrunzând cu privirea prin mine si un nou val de tremurat m-a cuprins atunci cand am vazut cu Cata sinceritate vorbeste, dar am vazut si putina durere in cei doi irisi înghețati. Dar cred ca a fost doar imaginația mea.
L-am luat in brate si l-am simțit mai calm, am simțit o imbratiseare sincera si protectoare. Si brusc mi-am adus aminte de Dana! Mi-am imaginat ca poate in acest timp el a vorbit cu ea si a strans-o pe ea in brate si uite asa, bine ai venit gelozie!!
In imbratisare, i--am soptit la ureche încet dar cu o voce iritata.
- Ce mai face Dana?
Mi-a dat drumul din imbratisare si socat l-am auzit cu o voce ofensatoare..
- Stai ce? Ce ti-a venit cu ea?
- Poate mi-am amintit ce ochi dulci va făceați si am auzit unele discuții.
Cred ca se putea citii gelozia in vocea mea foarte clar!
- O Doamne Teo, era doar o discuție normala asa cum vorbesc cu tine sau cu oricare alta persoana.
Glasul lui era cala si sincer cu o ușoară tenta de amuzament. Avea si un mic zâmbet can a explicat.
- Nu stiu care sunt celalale discuții pe care le-ai auzit dar iti zic eu ca de cand am stat cu tine, cu alte fete nu am mai avut treaba!
Stai ce?! Ce a zis?!? M-am uitat fix la el si nu imi venea sa cred cum poate sa minta asa! Iar apoi cu privirea fixa in ochii lui si cred ca pentru prima data ochii mei de topaz ii ardeau pe a-i lui, am citit in ei sinceritate pura. Pentru a mia oară eram pur si simplu foarte confuza din cauza lui. Nu stiam ce sa mai cred!
Chiar daca acum câteva minute am fost atat de curajoasa si de indrasneata, acum ochii mei erau oriunde altundeva numai pe el nu. Orice copac, banca sau alte lucruri păreau mult mai interesante decat sa-l privesc pe el. Si am început sa simt din nou specificii fluti in stomac.
- Hai sa nu mai ascultam de lume si sa discutam deschis de acum.
- Eu nu am ascultat de nimeni, Teo! Sunt indiferent.
Asa cum esti cu mine.. Am spus in gand

Suntem niste ființe atat de complexe si asemănătoare dar in același timp diferite. Bărbații gandesc atat de simplu si la obiect, iar noi femeile le complicam gandurile si faptele prin nenumăratele interpretări pe care le facem doar pentru un simplu 'bine'.

Si, deși am avut o discuție importantă cu Eric, nu am rămas prea lamurita cu multe. Stiu ca nu ii sunt indiferenta, dar asta o stiam deja..

Am mai stat in parc cu el in jur de o jumătate de ora in care nu am mai vorbit de noi. Am discutat orice alceva dar nimic asemanator cu discuția coplesitoare de mai devreme.
Am pornit încet spre casa mea cu el in dreapta mea. Imi poveste ceva despre ce urmează sa facă in următoarele zile si eram fiarta atenta la el încât nu am vazut ca se făcuse roșu la semafor.
Am călcat pe trecerea de pietoni dar mana lui calda si puternica a prins-o pe a mea in mare graba, tragandu-ma in spate. S-a uitat la mine incruntat.
- Unde iti e capul?!
- Scuze, nu am vazut ca s-a schimbat culoarea.
Am spus încă socata. M-a strans mai tare de mana si nu mai mi-a dat drumul pana nu am ajuns aproape la mine in fata.
Parca nici aici nu vroia sa-mi dea drumul. L-am privit atent si părea gânditor. Ar fi fost dragut sa-mi spună ce-l frământă dar fiind el, nu ma astept la prea multe.
Nu stiam ce sa zic, asa ca m-am uitat la el si i-am zambit.
- Pa! Ne mai auzim..
Ultima propozitie a sunat mai mult ca o întrebare. L-am pupat cast. El era foarte serios. M-a pupat si el si a așteptat sa intru in casa apoi a plecat. Nu pot sa cred ca din nou a devenit asa rigid. Pare ca si cum ii este frica sa se arate cu adevarat. Imi doresc atat de mult sa aflu ce e in capul ala a lui! Dar totusi sunt fericita ca l-am vazut, ca l-am strans in brate si ca l-am sarutat. discuția noastră nu prea a avut un inteles concret. A fost asa ciudata, mai mult sa ne aflam in treaba. Nu poate sa se tragă o concluzie din asta, dar stiu ca pentru mine el înseamnă ceva.
____________________________

Imi pare rau ca am luat o pauza asa lunga cu poveste.. Am avut o perioada încărcată.. Sper sa va placa noul capitol si astept părerile voastre.. Va pup!!