Privire de gheață

El...

Timp de doua saptamani am fost tot un zâmbet. Cu Eric vorbeam in fiecare seara si era atat de bine. Chiar am început sa tin la el cum nu am ținut niciodata la nimeni. Serile in care ne vedeam erau super. Ne întâlneam seara sa nu ne vadă nimeni si sa nu iasă discuții, iar el ma conducea de fiecare data acasă! Si ce era ciudat, era faptul ca simteam o conexiune între noi de parca il stiam de o viata si cel mai straniu lucru ,era faptul ca simteam ca se gândește la mine chiar daca nu eram împreuna.

Cel mai mult ii iubeam ochii aia de gheata! Are o privire care te înnebunește la propriu iar culoarea irisilor lui este de un albastru foarte deschis ca cerul intr-o zi de vara liniștita! Imi placea cand ma privea! Iubeam modul in care privirea aia a lui, care ma topea si ma îngheța in același timp, ma urmarea tot timpul,catrodata chiar pe ascuns.

Imi placea deasemenea felul lui de a fii. La început chiar daca il credeam un fitos, acum iubeam felul in care face glumele si chiar am descoperit ca in toată nebunia lui totuși e si cu picioarele pe pământ.

Imi placea sa il vad ca e mai nebun, si ca ii vin tot felul de idei tampite in cap, cum ar fi sa-l mute pe Ali afara, cand a adormit mort de beat pe canapea la Paul, sau sa le facă la astea din gasca țigări cu praf de chibrit in ele. Cea mai tare faza a fost cand i-a luat telefonul lui Ali si i-a schimbat in contacte, numărul lui sora lui cu Dumnezeu. Atat de mult am ras cand i-am văzut reactia a doua zi cand la sunat sora! Tot timpul am zis ca trebuia filmata faza!

Iubeam sa-l ascult ore in Șir cum imi povestește despre viata lui. Ce a patit in trecut, ce face in momentul asta si ce planuri are pe viitor. Imi povestea de multe ori de cele mai banale lucruri pe care le face in decursul a o zi. Ca de exemplu a ajuns acasă de la facultate, s-a plimbat putin in oras, in canti a stat de vorba putin cu colegii lui de camera, pe seara vorbea cu mine la telefon. intr-o seara le era foame la colegii lui si își făceau planul la ce aveau fiecare ca sa facă paste. Il tot intrerupeau pe Eric sa-l întrebe ce le mai trebuie si daca face el pastele. se pare ca toată lumea stie ca e un bucătar bun. Am ras foarte mult in seara aia si cred ca m-a sunat de peste 5 ori, inghizandu-mi pe motiv ca pastele au dat in foc, trebuie sa mănânce. Dar am vazut ca vroia sa vorbească, dovedindu-se prin numărul apelurilor.
Imi povestea si de tampeniile colegilor. Stiu ca intr-o noapte stătea in pat si pe fundal se auzeau râsete si muzica. Si imi zicea ce fac colegii lui, cum ca unu nu stiu ce a găsit pe internet si ii arată celui care nu nu era interesat, iar celălalt era la dus iar cand a iesit nu stiu ce i-a zis lui Eric apoi i-a aruncat prosopul pe fata. Ce sa faci!! Viata de cămin!!
Adoram ca împărțea practic o parte din viata lui cu mine. Pot spune ca este o dovada cum ca ar fii interesat de mine! Adica ce motiv ar avea sa ma sune in fiecare noapte sa vorbim ore in Șir si sa ini povestească viata lui. trecem peste serile cand am vorbit pana la 6 dimineața.
Într-adevăr, își ridica o anumită bariere cand vorbim, in sensul ca nu intra in detalii despre sentimentele lui si nici nu vorbește de familie. dar stiu de ce. In primul, rând nu e usor sa vorbești despre sentimentele tale si in al doilea rand, a avut o copilărie grea. părinții despartindu-se cand el era încă mic si el rămânând la bunica lui din cauza ca mama plecase in Italie, iar cu tatăl lui nu se avea prea bine, fiind un adept al alcoolului si motivul despărțiri.
Probabil deaceea e el cu zâmbetul pe buze mereu si asa nebun! Pentru ca vrea sa fie fericit, cu o viata diferită de cea a părinților lui. Si ii iubeam nebunia care il definea!

Dar pe cat de mult imi placea nebunia lui, pe atat de mult ma si speria deoarece imi făceam griji pentru el! Il stiu ca imediat se aprinde cand vine vorba de o cearta si mi-e frica sa nu se rănească. Deasemenea, chiar daca stiu ca e un bun șofer tot imi e frica sa il stiu la volan.
Iar cea mai mare frica a mea e sa aflu ca el defapt nu ma place si ca încearcă sa ma ducă cu zăhărelul pana ajung in patul lui. Practic ce-a mai mare teama a mea era frica de a-l iubi, de a ma dărui lui intru-totul! Nesiguranța de care dădea dovada si el, nu ma lasa sa am încredere in el! Si acest lucru imi amplifica frica pentru ca pe zi ce trece ma atasat tot mai tare, iar el nu imi dădea de inteles nimic concret!

Imi placea si faptul ca e un bun bucătar. Face cea mai buna pizza din câte am mâncat de la oricare restaurant, iar de paste nici nu mai vorbesc. Am aflat de la el ca face si prajituri și chiar mi-a povestit un obicei haios de-al lui despre sarmalele pentru sărbători. Mi-a zis ca dupa ce le pune pe foc la fiert, mănâncă din ele pan se fierb chiar ajungând si la 10 sarmale. Atâta am ras de el cand mi-a povestit si totuși m-a blocat cand i-am văzut privirea, cand am vazut felul in care ma privea. Părea fermecat de feluc cum rad de el si ca eram tot un zâmbet dar cred ca asta e doar părerea mea.

Ajunsesem sa imi placa foarte multe la el! Ii cunosteam si defectele dar le acceptam. Sunt de părere ca toată lumea are defecte si ca trebuie sa fim toleranti unul cu altul, dar eu începusem sa iubesc din ce in ce mai mult tot ce avea lagatura cu el! Defapt eu începusem sa-l iubesc dar aveam sa realizez asta mai tarziu pentru ca încă negam posibilitatea de a-l iubi. Eram constienta ca începuse sa însemne ceva pentru mine dar negam, defapt nu vroiam sa ma îndrăgostesc de el.
Totusi, prea tarziu!