Totul a început în noaptea lui 1921.
„Domnișoară! V-am luat bagajul și l-am dus în camera dumneavoastră.” zise un valet înalt.
La braț cu mama mea am urcat pe punea vaporului Herzhers. Urma să plecăm în America, departe te toate necazurile de pe pământul blestemat al Angliei, care ne-a cauzat numai probleme.
Am ajuns pe acest vapor, practic o fugară. Tatăl meu murise și ne lăsase în testament doar biletele de vapor, niște amărâte 600 de lire și multe datorii. Am vândut casa, terenurile și am plecat. Țărâna de pe sicriul tatălui meu abia se răcise.
Am urcat la bord, totul era foarte luxos.. Puteam să simt mirosul puntii proaspăt vopsite, paturile erau nedormite.
Ora 13:30 motoarele Herherzului au fost pornite pentru prima oară. Adio Anglia. Adio prieteni, adio fețe cunoscute.
Am fost condusă în camera mea. Stăteam la clasa a I-a, numărul 26.
M-am îmbrăcat cu o rochie bej fastuasă. Am chemat pe o servitoare să mă ajute cu corsetul.
Urma ca eu și mama să luăm cina cu familia Parker. Familia Parker e singura care știa de probleme tatălui meu, și speram să rămână așa. Lord Parker a rămas fără Maria, soția lui, acum 5 ani. Murise de o boală necunoscută. Unii zic că depresia a pus-o la pământ.
Cu răposata Maria îl făcuse pe Richard, un puști apropiat vârstei mele, eu avem 18, el 20.
Dacă Lord Parker avea să moară, Richard moștenea toată averea, deoarece el era singurul rămas.
Am coborât în salon și m-am așezat la masă. După cină, Lord Parker s-a ridicat cu un pahar de șampanie în mână .
„Ne-am adunat în această seară maginifică pentru a vă anunța logodna mea cu minunata Dianne!” zise el.
Pentru o clipă, lumea mea a stat pe loc.
„Mamă cum ai putut?!” m-am ridicat de la masă și am vrut să plec, dar mama mă prinsese de mână.
„Fi respectuasă!” strigă ea. Mi-am tras mana și am fugit. Fugeam pe hol, cu lacrimi în ochi.
Fără să văd, m-am izbit de cineva.
„Ești bine?” zise el ridicându-mă de pe jos.
„Vezi pe unde mergi dobitocule, data viitoare vezi pe unde mergi!” am strigat la el.
S-a uitat ciudat la mine. Ochii lui erau verzi și limpezi. Mă privea oarecum mirat.
„Nu credeam că o doamnă de la clasa a I-a poate scoate așa ceva pe gură!Îmi place!” zise el râzînd. Fața lui era senină iar părul lui era puțin creț.
