𝙿𝚛𝚘𝚏𝚞' 𝚍𝚎 𝚁𝚘𝚖𝚊̂𝚗ăᨖʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ ˢᵗᵒʳʳʸ

✬18

-Pentru că atunci va fi rău. Tu ești profesorul meu,nu uita asta domnule Jungkook!
-Ihm,nu contează. Tot rămâi cea mai importantă și te iubesc cel mai mult!

Mă apropii de ea. Îmi pun mana după talia ei mica. Îmi zâmbea parca dorindu-mă. O sărut apăsat, oferindu-i cel mai frumos sărut din lume. Ea era atât de drăguță. Îți venea să o mănânci.
O pun sub mine. Îmi zâmbește punându-și mâinile pe spatele meu.

-Jungkook. Ești minunat! Te iubesc atât de mult.

Nu mai zic nimic sărutându-o. Mâinile mele îsi fac loc prin bluza ei mulata. Îi dau bluza jos fiind acum doar în sutien. Îmi dau și eu bluza jos începând sa o sărut peste tot. Cobor ușor ușor până ajung la blugi. Desfac nasturele ușor ea rămânând în lenjerie. Era atât de perfecta în cat as fi privit-o încontinuu.

-Jungkook, lasă-mă pe mine sa fac asta. Se suie peste băiat desfăcându-i nasturele blugilor

Simțeam presiunea. Ea era deasupra mea. Acum eu eram în chiloți iar ea la fel. O întorc și mă pun eu peste ea. Îi dau lenjeria își și pe a mea și intru puternic în ea. Ea geme făcându-ma sa o fac si eu.
După câtva timp sa se uită spre mine.

-Jungkook...ar...trebui sa ne oprim!

Fără să zic ceva mă dau dupa ea. Mă pun într-o parte trăgând pătura peste noi.

-Dorinta ta îmi e porunca iubire! Tot ce vrei tu voi face,doar ca tu sa te simți bine!

-De asta te iubesc atât de mult, pentru că îmi vrei binele,și mă iubești!

După două zile...

𝙹𝚒𝚑𝚢𝚘

Totul era bine între mine și Jungkook însă nu mai vorbisem deloc cu Wonwoo. Ajung în fata casei lui și mă opresc lângă ușă ciocanind. Vine mama lui și îmi deschide.

-Jihyo,de când nu te am mai văzut fata mea. Mă bucur că ne faci aceasta plăcută vizita. Wonwoo are nevoie de tine acum! Cu mine nu vrea deloc sa vorbească!

-Bună,voi merge la el acum. Îmi pare bine sa va vad după multă vreme!

Urc sus la Wonwoo. Bat la ușă și nu răspunde nimeni. Deschid și el stătea în pat. Era galben la fata arătând că o stafie. Merg grăbită lângă el și îi iau de mana.

-Wonwoo,ești bine? Mă auzi?

-J-jih-hyo! Ești aici! Vrei sa ne jucam pe afara. Tu te pui și eu mă ascund. Ce zici? Spune băiatul cu greutate în voce

El nu era bine. O luase razna din cauza despărțiri părinților săi. Îl iau de mana și îi mângâi fata.

-Ne juncam,dar întâi îți aduc ceva de mâncare.

Merg jos și iau ceva de mâncare. Mama lui plecase deja. Merg sus și îl hrănesc. Mânca așa ușor și greu.

-Wonwoo...cum de ai ajuns așa... E numai vina mea că mi a pasat doar de mine...

-Ce vina Jihyo? Îți mulțumesc că ai venit să ne jucam.

-Wonwoo,nu mai suntem mici. Tu ai 19 ani,eu am 18. Am crescut,nu ne mai jucam acum.

-Eu vreau sa ne jucam. Mama și tata se iubesc multt,niciodată nu s ar despărți!

Era mai rău decât credeam eu. Iau telefonul și sun la un medic. Îl chem pe Jungkook cu mașina la casa lui. Ajunge repede și urcă sus la noi.

-Ce s a cu el? Arată mai mult mort decât viu...?

-A luat-o razna..nu știu cum să îl fac bine. Din cauza părinților sai. Crede că suntem mici. Și ne jucam..

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️