𝙿𝚛𝚘𝚏𝚞' 𝚍𝚎 𝚁𝚘𝚖𝚊̂𝚗ăᨖʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ ˢᵗᵒʳʳʸ

⛧29

Era el,era Jungkook. Nu era nimic schimbat la el. Aveam ochii la fel de mari,buzele mici iar mersul lui era la fel de elegant. Deodată o lacrimă în curge din ochiul meu obosit. Îmi dau o palma crezând că nu văd bine însă asta era realitatea. Era chiar el,prima mea iubire.
Îmi pun fata între cele două mâini și mai aveam puțin și plângeam.

-Bună dragilor. Primul vostru an la facultatea noastră. Speram sa va acomodați repede și să ne înțelegem bine! Zâmbește la fel cum o făcea înainte

După ce el iese din clasa o iau la fugă spre baie. Eram atât de grăbită pentru că lacrimile nu îmi mai stăteau mult în ochii. Intru deodată într-un trup.Era mult mai înalt că mine iar parfumul lui îmi era cunoscut,era Jungkook.

-Domnisoara,unde te grăbești asta?

Atunci eu ridic capul spre fata lui. Eram fata în fata,îi simțeam respirația grea. Lacrimile mele nu încetează să apare apoi îl ocolesc și fug la baie,spunând:

-Scuze...

Ajung la baie și mă pun jos lângă chiuveta. Lacrimile curgeau șiroaie. Nu m am simțit mai rău decât acum niciodată. Deodată în baie intra Leea alaturi de Vannesa.

-Girl,ce faci acolo jos? Cumva plângi? Ce ai pățit? Cine te a supărat? Se vor pune cu noi.

-Nu-i nimic fetelor, sunt bine multumesc! Zâmbesc și îmi șterg lacrimile

Durea atât de mult dar nu trebuia să mă vadă cineva în halul asta.

-Ce ai pățit micuțo? Spune Leea privindu-ma

-Probleme în familie,dar totul va trece. Va mulțumesc fetelor, înseamnă mult pentru mine!

-De acum înainte vom fi de partea ta Jihyo. Suntem prietene nu? Îmi zâmbesc amândouă

Mă ridic de joc,mă spăl pe fata și merg înapoi în camera de cămin. Nu mai puteam sa stau nicio secunda acolo.
Ajunsă acasă izbucnesc în plâns. Spre bucuria mea Ju-hui nu ajunsase încă. Mă arunc în pat și mă descarc. Plâng până când lacrimile mi se usucă pe obraz. Oare el de ce nu m a mai sunat? Cu ce am gresit? Iubesc persoana greșită?

-Jihyo,proasto doar te a folosit,cum te a avertizat Ju-hui,si tu ai crezut ca o proasta ce te iubește îmi dau doua palme peste fata și adorm

Lacrimile mele se așează pe perna în timp ce eu încep să sforăi,din cauza oboselii.

DIMINEAȚA:

Totul mi se părea doar o poveste,cu final trist. Eu eram personajul care are cel mai mult de suferit. Autorul a fost atât de dur, încât m a ales pe mine sa fiu personajul principal al acestei povesti.

Îmi iau hainele pe mine după ce îmi fac un dus rece și merg spre stația de autobuz. Muzica îmi canta atat de tare în căști în cat nu auzeam nimic altceva.
Ajung la facultatea unde eram așteaptata de Vannesa și Leea. Le îmbrățișez pe amândouă apoi mă conduc spre clasa mea și pleacă. Mă așez în ultima banca pentru că azi aveam toate cele 3 ore cu Jungkook. Nu voiam să îl văd,nu voiam să îi aud vocea pentru că astea erau lucurile ce mă făceau să plâng fara sa mă opresc.

Când el vine la ora eu îmi trag gluga peste fata și scriu cea ce dictează.

-Cineva care vrea să iasă la tabla? Fata din ultima banca? Cea cu gluga?

-E o ciudată spune unul din colegi

-Liniste,am vorbit cu ea. Haide la tabla Jihyo!

Când îmi pronunța numele tresar. Îmi trag mai tare gluga și ies la tabla. Știam exercițiul pentru că aici preda Engleza,una din materiile mele preferate.

-E bine,la loc,altcineva!

Merg la loc și mă așez în bancă. Simțeam un nod în piept și voiam să fug,sa merg undeva și să plâng pentru că de câteva zile asta a fost activitatea mea principala.

După ore îl văd la mașină. Avea una noua,mult mai scumpă decât cea pe care o avea când stăteam în Seul. Îmi arunc ochii în mașină,unde stătea o tipa,cred că era iubita lui. Văd că avea un zâmbește larg pe fata când o vede. Se urca în mașină iar eu mă uit,încercând să nu vars vreo lacrima. Durea atât,dar atât de tare.

Merg "acasă",acasă e mult spus în camera de cămin. Ju-hui era acolo,și citea ceva.

-Ce citești Ju-hui o întreb eu așezându-ma lângă ea

-Pai e un titul complicat, "A doua masca" nu îi găsesc sensul. Mai am puțin și o termin.

Ea citeste în continuare,iar eu încep să gătesc ceva,pentru a ma relaxa.

-Gata,mi am dat seama despre ce e vorba. Deci,nu mă pot opri din plâns,nu am plâns la nicio carte până acum.

-Spune-mi!

-Deci,fata asta se întâlnește cu tipul ăsta iar el pleacă în altă țară și se îndrăgostește de altcineva. Ea îl reîntâlnește și îi spune așa "Mi as șterge toată viața,dar sti ce parte nu as șterge? Faptul ca te am cunoscut. As șterge tot,dar asta nu. Durerea pe care mi ai provocat-o a fost atât de grea,iar acum,suntem doi străini."

Cartea asta îmi dă un sentiment atât de profund. Ca și cum autoarea a scris cartea asta pentru mine. Doare,dar durerea se transforma ușor ușor în ura.

-Pot împrumuta cartea Ju-hui?

-Sigur,e doar a ta Jihyo! E minunată cartea!

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️