𝙿𝚛𝚘𝚏𝚞' 𝚍𝚎 𝚁𝚘𝚖𝚊̂𝚗ăᨖʲᵘⁿᵍᵏᵒᵒᵏ ˢᵗᵒʳʳʸ

✬26

-Jihyo, promit că mă întorc,și te voi lua și pe tine alaturi de mine! Da? Îi prind fața între palme

-O sa îmi fie așa de dor de tine Jungkook...ce o sa fac fara tine aici? Suspină

-O sa mă aștepți Jihyo,oricum o sa vorbim mereu la telefon! Bine?

-Bine...

-A venit timpul sa plec.

Mă ridic de pe banca și se ridică și ea. Mă prinde în brațe strângându-ma foarte tare. Aveam lacrimi în ochii dar nu voiam să plâng în fața ei. O strâng în brațe apoi îi dau drumul si plec. Lacrimile îmi curg pe fata. O aud pe ea plângand în spatele meu. M as întoarce și as lua o în brațe strâns fara sa îi mai dau drumul.

Urc în avion și la 5 minute zboară! Nu mă puteam opri din plâns. Îmi deschid telefonul și pe fundal aveam o poza cu noi. Zâmbetul ei era atât de perfect. Ochii ei mari,și gurița ei mica...mă înebunesc.

𝙹𝚒𝚑𝚢𝚘

-Împreuna până ce moartea ne va despărți îmi șterg lacrimile și o iau la pas spre casa

Ajung acasă și stau în camera mea plângand. Nu mai ies timp de o săptămână de acolo.

-Jihyo,tu chiar nu mai- se oprește uitându-se la mizeria din camera și la mine -iesi de aici.... Jihyo? Ce e cu tine în halul asta? Ai slăbit enorm...

-Nimic mama

-Mai aerisește și tu camera asta,miroase îngrozitor aici.

-Nu m a mai sunat azi...oare ce face? Spun cu lacrimi în ochii

-Cine Jihyo? Cine nu te a mai sunat? Ce s a întâmplat? Spune-mi,sunt aici pentru tine,sunt mama ta!

-Nu vei înțelege mama,așa că e mai bine sa știu doar eu,și el.

-A,deci e un el,am înțeles! V ați despărțit?

-Cine?

-Tu și Emma zâmbește spre mine

-Emma? Mama era colega mea,ce Emma?

-Crezi că nu mi am dat seama că e un băiat? Așa proasta mă crezi Jihyo? Așa eram și eu cu taicăto.

-Serios? Și m ai lăsat să mă văd cu el?

-Da, pentru că am văzut cât ti la el,iar el la tine, chiar daca nu îl cunosc!

Îi povestesc totul mamei. Faptul că Jungkook e profesorul meu,și de aceea a trebui sa plece din țară.

-Off Jihyo...se va întoarce,nu mai suferi! Vorbește pe camera cu el,dar se va întoarce daca te iubește,crede-mă!

-Sper sa fie așa cum zici tu mama!

PESTE DOUA ZILE

Vorbesc cu Jungkook non stop pe camera. Îmi povestește tot ce i se întâmplă iar eu lui. Încă suntem de nedespărțit.

Abia aștept să vina seara pentru a vorbi cu el. Băiatul ăsta m a făcut să fiu dependenta de telefon,cea ce eu nu eram. Uram sa îmi petrec timpul pe telefon,mai bine citeam ceva,decât să stau pe rețelele de socializare.

Seara vine și el mă suna.

-Bună raza mea de soare! Ce face iubita mea? Cum i a fost ziua?
-Bună iubitule. Am avut o zi obositoare,dar la tine?
-La fel,copii ăștia sunt  cu mult mai nebuni decât copii din Coreea!
-Îmi dau seama râd
-Ayyy, zâmbetul ala! Îmi e așa de dor de el,și de tot ce tine de tine!
-Si mie îmi e foarte dor de tine Jungkook,atât de dor,dar va veni ziua când ne vom vedea din nou.
-Da iubita,trebuia să închid,plec la ore,tu acum te pui la somn,sa fi odihnita,bine?
-Bine iubire,ne vedem mâine seară,tot aici!

Îmi pare rău pentru greșelile gramaticale sau de exprimare ❤️