NU e chiar ce pare

5 0 0
                                    

Irelia se salbaticea pe zi ce trece . NU mai dorea sa auda de familie si civilizatie. Ii placea in padure . Adora senzatia acea de singuratate. Nu mai locuia niciun alt om in padure .Erau decat animale , cea ce ii dadea senzatia ce ea este cea mai puternica.

Facea lucruri foarte rele si urate. Se ranea singura placandu-i durerea.

Nu era normal cea ce facea. Ea credea ca nimeni nu o poate scoate din acest mediu. Incepuse sa manance carne cruda. Nici nu mai parea un om. Parca era o vietate care s-a dezvoltat in padure ajungand sa se apropie de infatisarea omului.

Parinti ei vitregi nici nu se mai interesasera de ea . Erau bucurosi ca au scapat intr-un final de pacostea care le manca viata.

Nici macar nu unde a plecat Irelia , dar nici nu s-au deranjat sa o caute.

Irelia nu mai vroia sa afle nimic de ei . NU isi doreste sa se mai intoarca acasa.

- Ce sa fac acolo? Daca ma voi reintoarce parinti ma vor pune la munca si nu imi doresc asta . Mie imi place aici . Este foarte frumos . Sunt libera , independenta si pot face ce vreau eu fara ca cineva sa ma traga la raspunedere si sa ma certe . Voi ramane aici pentru totdeauna vanand si mancand animale.

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 09, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Trădare și dezamăgireUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum