Rafale de petale cadă din cer
Să spele sângele din ochii mei de fier,
Să astupe găurile pielea de cenușă ,
Să fie pentru oasele descarnate mănușă.
Cârduri de nori să se-alunge în zbor
Unii pe alții , până nu mai simt că mor
Am zis că renasc, dar încă sunt cenușă,
Mă-nvăluie Pământul cu mantaua-i ghidușă,
Am spus! Voiam să fiu Pământ,
Să simt cum se-fruptă din mine Copacul flămând ,
Să simt cum mă scurmă viermii și gongile ,
Să m-acopere nucii cu frunzele și cojile,
Să crească din mine diverse stări naturale
Sub formă de foc ars de fum și foițe-n rotocoale,
Să ascund în burice mări cu indulgență
Să las furnicile să mă calce, albinele sa mă fure
Cu multă clemență.
