Cum mi-am băgat piciorul
La propriu în televizor
Mamaia mi se plânge zilnic
Că nu mai are difuzor.
Și eu îi spun mereu , pe același ton blând:
Că ma cac pe televizor,
Și-apoi îi închid gura tandru ,plăpând,
Cu o prăjitură rece din cuptor.
Iar zilele mă jur că trec
La fel de greu ca reumatismul,
Și îmi par veșnice,mi-e dor
De cum biciuiam cândva cu cinismul.
Fumez la geam , cu sticla trasă,
Ca să nu iasă fumul din casă ,
Mă doare capul de la sticlă,
Și o violentez cu o palmă strașnică.
O palmă! Atât i-a fost
- Stricata cade cu un chițăit anost ,
Pe când eu mă reculeg din amintiri,
Lipindu-mi rana cu plastelină și năluciri.
Copilăria mi se rupe din oase
Și arde, și doare, ca un murmur,
Ca un murmur despre moarte,
Iar calea mi se înroșește în neguri .
Și văd cu ochii albi din oase
Cum la picioarele-mi de fier se-ntind
Văi de plumb și brazi de negură,
Deasupră-mi stelele strâmbe din pătură.
Cald , dulceag, curge sânge din pernă,
Și m-asfixează zorii de căcat ;
Am fost în morți, am înviat,
Dar acum.... Cine sunt?
