Non-human

Cum era....

Daca tot sunt singura acasa si nu am ce face, ma gandeam sa ma prezint.
Eu sunt Hope Walker, am 16 ani. Nu sunt nici inalta, nici scunda, nici slaba, nici grasa.......sunt potrivita. Am ochii inchisi la culoare si am parul saten deschis. Acum ca am terminat sa ma descriu o sa va povestesc putin din viata mea ca sa va introduc in tema....

Cu o saptamana in urma

M-am trezit tarziu, ca de obicei. M-am ridicat vioaie din pat si am imbracat o pereche de blugi cu o camasa bleu. Parul l-am pieptanat putin si l-am lasat liber. Mi-am luat cartile si am iesit grabita din casa alergand spre scoala. Imediat ce-am intrat pe usa scolii Lina, sefa papusilor barbie si de asemenea curva scolii, se apropie de mine si imi tranti in barte un teanc de carti zicand pe vocea ei pitigaiata:
-Toci......termina-mi toate temele astea pana la pauza de pranz ca de altfel nu vei mai avea un fir de par in cap!
Daca nu v-ati prins toci= tocilara.....
M-am uitat in podea, inclestandu-mi pumnii, dar fara sa comentez i-am luat cartile si am plecat pe coridor inspre clasa mea.
Mdaa......sunt un fel de tocilara adica invat bine si sunt invizibila pentru toata lumea...
La pauza de pranz m-am apropiat timid de masa la care statea Lina. Langa Lina mai stateau vreo doua brunete cu tocuri mari si bluze pana la buric. In fata Linei statea Harry.....cel mai dragut si popular baiat din scoala. Lina isi invartea extensiile de par blond pe deget si isi flutura genele pentru a-l impresiona pe Harry. Cand am ajuns in dreptul Linei mi-am dres vocea si am inceput stins:
-Scuze......uite am terminat cu temele astea....
Ea se uita la mine de sus ca si cum as fi cel mai mare rahat de pe pamant si imi zise in timp ce imi lua cartile:
-Ce dragut! In sfarsit esti ascultatoare! Ti-as spune mersi dar inca nu meriti....
Mi-am intors capul pentru a evita ranjetul ei plin de ura. Dintr-o data isi baga mana in parul meu punanadu-ma in genunchi si zicand astfel incat sa o auda toata cantina:
-Ooops! Mi s-a desfacut siretul! Leaga-l tu!
Si ma trase si mai rau de par. Fara o alta scapare m-am asezat in genunchi si am inceput sa-i leg miile de sfori, sforicele si panglici de pe pantofii ei multicolori si sclipiciosi cu toc de aproape 15 cm.
Toata cantina radea in hohote. Mi-au dat lacrimile. Simteam cum guguloaie de emotii mi se scurg pe obraji. Imediat ce am terminat sa-i leg sireturile m-am ridicat si am fugit plangand din cantina.
Oi fi eu un fel de fata invizibila care invata foarte bine dar in momentul acela nu am mai avut nici un chef de ore. Am fugit sa ma plimb in padurea care se aflala numai doi km de scoala.
M-am asezat pe un bustean si am inceput sa plang in hohote. Dupa cateva ore m-am ridicat sa plec spre casa. Am pasit hotarata inainte. Am travesat o potecuta si m-am catarat pe un bolovan pentru a o continua dar ca de obicei m-am impiedicat de o crapoatura in roca si m-am rostogolitla vale. M-am rostogolit minute intregi pana intr-un moment dat cand m-am oprit pe o suprafata plana. M-am ridicat foarte ametita. Cand mi-am revenit am oservat ca eram intr-un loc cu totul si cu totul strain si eram plina de zgarieturi si julituri care ma usturau ingrozitor.
Am inceput sa merg intr-o directie mai luminoasa.
Incepuse sa se intunece si dintr-o data a inceput sa picure.
Minunat acum si ploua! M-am gandit nervoasa....
.....
Intr-un sfert de ora gasisem poteca spre iesirea din padure si ploua torential. Eram uda flasca, nervoasa si cu viata sociala distrusa.
Chiar sunt cea mai norocoasa fata de pe acest pamant!
Intr-un sfarsit am ajuns acasa unde mama ma astepta ingrijorata:
-Draga mea, unde ai fost pana acum si de ce esti asa zgariata!
-Am fost in padure si am pierdut notiunea timpului! am zis scuturandu-ma ca un caine de apa.
-Si de ce arati asa? Te-ai batut cu ursii?! Intreba mama zambind vrand sa ma imbratiseze.
-Pfff.....crede-ma nu vrei sa ma imbratisezi! Am zis serioasa uitandu-ma la mine. Eram plina de noroi si cu haine ude si miroseam ingrozitor.
-O mama mereu isi imbratiseza copilul! A zis bland si ma cuprinse intre bratele ei....dupa cateva secunde se desprinse de mine si indepartandu-se continua: Ai dreptate....Nu vreau sa te imbartisez!
Am ras si-am urcat la mine in camera sa fac un dus.

In prezent

Sper ca acum v-ati facut o idee mai consistenta despre mine. Sunt o tocilara ,invizibila ,impidicata, fara viata sociala.
Deodata mi-a venit greata. Parca am zburat pana la baie si am vomat.
Am inceput sa ma simt foarte, foarte, foarte rau......