Capitol 19 : Nu stiu ce e ....

277 20 1
                                    

La un moment dat  , el castigase . Si dupa asta , lupta incepea incet , incet sa se atenueze.

Simteam asternuturile patului sub mine sifonate rau de tot . Am vrut sa ma misc , dar ceva ma tinea imobilizata . Am privit putin mai jos de piept , iar pe talia mea erau asezate relaxat mainile lui Shane .  Am incercat sa ma asez altcumva , pentru ca eram deja amortita ,  dar ma tinea foarte strans , asa c renuntasem la idee .

- Vrei sa pleci ? intrebase el .

- Nu . Vreau doar sa ma intorc ... sunt prea amortita aici . am zis precum un copil mic care nu isi primeste jucaria atunci cand o cere .

- Hmmmmm , nu stiu daca sa fiu de acord sa nu ...

- Vrei sa iesi asa in suturi afara din camera , sau vrei sa mai stai langa mine ? am zis amuzata .

- Da , cred ca am luat o decizie destul de corecta . a zis plin de incredere .

A largit putintel stransoarea mainilor , cat sa ma pot intoarce cu fata spre el . Avea o privire dragastoasa cand ma uitasem in ochii lui , dupa care , mi-am sprijinit capul de pieptul sau .

- Imi era tare dor de tine in aceasta forma . Ma tot gandeam cum te-as putea chema din nou , dar erai cuprinsa cu tot felul de actiuni , sau erai suparata pe mine . Si nu mai stiam cum ar trebui sa actionez cu adevarat . Si nici nu stiam cum sa imi arat sentimetele mele fata de tine . Imi era frica , daca  pot spune asa .

- Cat de dragut esti cand spui asta . Dar da , am fost destul de mult timp suparata pe tine in ultimul timp .

- Siiiii , regreti cumva ? a zis convins de raspunsul meu ca va fi DA .

- Chiar deloc . zisesem eu zambindu-i .

Am continuat cu un astfel de joc de replici , dupa care am decis si noi sa mergem sa mananc eu , caci el trebuia sa isi ia rezerva  . Amandoi mergeam de parca am fi fost niste beti . Dar pe el il chemase Fabian la un moment dat , si a trebuit sa plece . Eu il priveam din spate , dar imi atrasese atentia peisajul de afara . Cand m-am uitat din nou spre Shane , l-am prins cum se uita pe furis la mine . A intors cu viteza luminii capul spre Fabian , care ajunsese in fata lui .

In timp ce eu imi asteptam mancarea , Shane a trecut prin fata geamului , nu inainte sa traga o micuta ocheada spre mine , nu foarte evidenta pentru restul . Mai facuse o tura , si facuse la fel . Ma enervasem , si dadusem o tura pana la bucatarie , dar pe drum a trebuit sa trec prin fata lui Shane . Il ignorasem total , iar atunci cand ma intorsesem de la bucatarie , imi pusese o mica piedica .

Pranzul ni s-a parut si mie si lui o vesnicie , asa ca ne-am intors in camera mea , aruncandu-ne amandoi in pat , incercand sa adormim . Parca am fi baut toata ziua ieri , desi nu ne atinsesem de nici un gram de bautura nici unul dintre noi .

- De ce esti asa ametita ? a zis el , tragandu-ma mai aproape de el in pat .

- Nu stiu ... nu imi prea pot da seama. Cred ca e de la oboseala .

- Posibil .

Simteam cu se urca deasupra mea , si incepuse sa se joace cu parul eu in toate directiile . Buzele lui le atacasera pe ale mele. Am inceput un razboi pentru dominarea sarutului, dar am fost intrerupti de niste ciocanituri in usa. Shane maraise nevos , asa ca el a fost cel care a mers sa deschida usa .

- Da ? a zis cu zambetul pe buze , ca sa fie cu bun-simt, prelungind sunetul a.

- Rege, Printesa este chemata .... iar saraca Anne-Marie nu isi termina fraza , ca fusese intrerupta de Shane .

- De ce este chemata ? De cine ? Si unde este chemata ? a turuit el.

- Fabian nu a vrut sa imi dezvaluie motivul, de soldati si in gradina.

- Spune-le ca voi veni imediat.... adica vom veni.

- Cum doriti Alteta.

Iar Anne-Marie pleca , in timp ce Shane trantise usa nervos , venise si se aseza cu spatele la mine , pe marginea patului ca si pe un scaun. Sa imi incerc trucurile de femeie. Era clar ca va trebui sa il calmez.

Ma apropiasem incet de el , mergand dea-buselea pe pat, iar cand am vrut sa pun mana pe umarul sau stang si-l trase in fata. Daca nu a mers asta , am incercat altceva . Mi-am asezat mana pe omoplatul sau drept, trasand o linie imaginara pe absolut tot spatele sau.

M-am ridicat in genunchi si m-am sprijinit de el, bratele mele inconjurandu-i gatul, buzele mele fiind cand pe spatele lui, cand pe gatul sau moale.

La un moment dat , am vazut cum isi arcuise spatele si luandu-ma prin surprindere, ma "arunca" peste umarul sau drept, tinandu-ma in brate si zambind.

- De ce ai acceptat? a zis dandu-mi parul din fata ochilor.

- Pentru ca nu vreau sa imi dezamagesc servitorii, soldatii, orice ar fi ei.

- Orice ai face, nu ma pot supara pe tine... orice raspuns imi dai ma motiveaza sa te iubesc in continuare.

- Hmmmm ... atunci , asta inseamna ca ma lasi sa ma duc sa ma schimb . i-am spus cu o privire dragalasa .

- Te-as putea refuza ? a zis zambindu-mi .

- Nu prea.

Am zis si am si mers sa ma schimb . Nici nu stiam ce as putea sa imi iau pe mine .... dar am ales o rochita nici prea scurta , nici prea lunga alaturi de o pereche de egari negri si o pereche de bascheti galben neon . Mergeau perfect , avand in vedere ca rochita era mai rozalie cu diferite bulinute mici negre si albe.

Cand iesisem din baie , Shane statea cu spatele la usa , asa ca am incercat sa ma apropii de usa fara sa ma auda ca vreau sa ies. Am mers vreo trei pasi, dupa care venise in fata mea.

- Ce farmec folosesti asupra mea? a zis cu o privire sincera.

Prima privire sincera daca pot spune asa.

- Este un farmec aruncat peste amandoi.

- Si care e acela?! a zis exasperat.

- Iubirea. Acum mergem?

A vrut sa zica ceva , dar a inchis gura inapoi si incuviinta din cap ca putem sa mergem .

Cum am ajuns afara , am observat ca soldatii erau imbracati foarte frumos . Ma gandeam oare ce pregatisera...

Cand am ajuns in centru atentiei lor, se oprira toti din conversatiile lor, si deodata facusera cate o reverenta, spunand in cor :

- Alteta noastra.

Am ramas uimita , caci nu stiam despre ce ar fi putut fi vorba. Unul din ei iesise din randuri apropiinduse de ...

Sirena VampiruluiUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum