Dor

44 7 1
                                    

Într-un câmp infinit al tăcerii,

Strigându-te mut ating pragul durerii

Fiindcă nu pot la mine să te chem,

Oh, pe tine, întrupat poem.


Am numărat un infinit şi una de stele

Sub ochii tăi redaţi de acuarele,

Ochi ce-n fiinţa-ţi se vor metamorfoza

Atunci când voi fi numărat şi ultima stea.

Mi-e dor...

Ai ajuns la finalul capitolelor publicate.

⏰ Ultima actualizare: May 11, 2015 ⏰

Adaugă această povestire la Biblioteca ta pentru a primi notificări despre capitolele noi!

Negru pe albUnde poveștirile trăiesc. Descoperă acum