Miezul noptii pare din nou a fi clipa
Cand sufletul pierde controlul
Si sugrumat el este de aripa
Ce aduce confuzia,amintirile si dorul.
Albul vechiului tavan
Il privesti fara constiinta.
Pe interior acum esti de portelan
Si in gand porti mereu aceeasi fiinta.
Intrebarile vin fara incetare,
Dar unde sunt raspunsurile?
Pare ca si curcubeul si-a pierdut din culoare
Si melodiile sunt intregi,dar parca le lipsesc versurile.
Si stai si te gandesti ce s-a intamplat,
Cum totul e pe dos,
Cum lumea s-a dat peste cap,
Cum ce era adevarat acum e fals curat.
Melancolia te apsa,
Iti ia usor din aer
Cu fiecare amintire dureroasa
Ce este o sageata si sufletul tau,tinta.
Fragmente din amintiri in minte aduni,
Sperand ca veti mai avea momente cum ati avut.
"Speranta moare ultima",ei spun.
Dar oare cum sa moara daca nici nu s-a nascut?
Dar oare cui ii pasa?
Probabil nimanui.
Si cine ar oferi o clipa frumoasa
Unei simple umbre a pamantului galbui?
