Când lama ascuţită a vieţii îmi va despica cu dibăcie ultima venă ce îmi va mai accentua bătăile inimii, atunci o singură dorinţă îmi va arde în sufletul îngheţat. Îmi voi dori ca tu, fiinţă ce porţi cu eleganţă titlul de "al meu prieten", să mă părăseşti acolo unde mă voi simţi vie chiar si în timpul descompunerii trupului meu lipsit de vlagă. Pe plajă. Lângă singura mea prietenă adevărată, marea, contopindu-mi rămăşiţele cu singura mea iubire adevărată, nisipul. Te rog dragă prietene să sapi pe plajă o groapă cum faceam în copilărie, până ce dădeam de apă. Apoi, te rog sa imi ascunzi trupul acolo aşa cum ţi-ai ascunde cea mai de preţ comoară şi să mă uiţi acolo. Şi te-aş mai ruga sa sapi în jurul meu locuri de veci asemanatoare pentru cei ce poartă neglijabil titlul de "ai mei prieteni". În final, te invit să te faci comfortabil alături de mine, nisip şi mare, deoarece fără tine acest cimitir al plajei ar fi incomplet.
